Verighetele și inelele, un pericol serios pentru degete
20 Septembrie 2006
În fiecare zi, în Franța, o persoană își pierde un deget, prin smulgerea ori retezarea lui de o verighetă ori de un inel, scrie Jean-Michel Bader în articolul inserat într-un număr recent al cotidianului francez Le Figaro.
Este accidentul nedrept, stupid, inevitabil și cu consecințe disproporționate. Sari dintr-un vehicul, peste un gard, cazi de pe un taburet sau îți agăți cheile. Inelul cheilor, un cârlig ori un element al gardului intră între deget și inel: acesta din urmă este tras cu forță și, aidoma unui adevărat "fir de tăiat untul", va tăia și lua cu el pielea, vasele, tendoanele. Dacă tracțiunea este îndeajuns de mare, degetul este pur și simplu amputat! Comisia pentru Securitatea Consumatorilor, Federația Europeană a Serviciilor de Urgență pentru Mâini /FESUM/ și Congresul Urgențe 2006, desfășurat, în perioada 7-9 iunie, la Paris, și-au exprimat din nou emoția în legătură cu acest pericol, au emis recomandări /îndeosebi sportivilor și femeilor/ și au făcut un apel la adresa autorităților publice, pentru a organiza acțiuni de prevenție. Aceasta deoarece problema, în mare parte necunoscută publicului larg, nu este nouă.
O amputare accidentală pe zi În anii 1950, prof. Raymond Villain, aflat la originea Centrelor SOS Mains /SOS Mâini/, își obliga tinerii interniști să își taie verighetele, pentru a evita ei înșiși acest risc! În 2004, la cel de-al 40-lea Congres de chirurgia mâinii, organizatorii au amintit că, în fiecare an, survin 620 000 de traumatisme grave ale mâinii în Franța; ei au avertizat din nou publicul în privința potențialului pericol pe care îl prezintă inelele și verighetele. FESUM apreciază că purtarea inelelor ar fi la originea a 350 de amputări accidentale pe an, adică a aproximativ una pe zi. Nouăzeci la sută din smulgerile de degete tratate de aceste servicii de urgență pentru mâini și 13-15 la sută din toate amputările accidentale ale degetelor /există și accidente de muncă și sportive/ practicate anual se datorează acestui fenomen traumatic brutal, denumit "ring finger" /"degetul cu inel"/. De notat că Armata Statelor Unite ale Americii le-a interzis militarilor săi activi purtarea oricărei bijuterii de genul acesta. Foarte departe de activitățile militare sau sportive, 62 la sută din cele 1,4 milioane de traumatisme ale mâinii /adică 870 000 de accidente/ sunt domestice. Leziunile digitale ce rezultă din purtarea unor inele și verighete /numite și "degete de verighetă"/ se numără printre cele mai grave și cele mai greu de tratat accidente ale mâinii. Într-adevăr, spre deosebire de o rană "neechivocă", tracțiunea exercitată de un inel asupra unui deget provoacă un fenomen de avulsie /sau smulgere/ a țesuturilor. Pielea, nervii, vasele, tendoanele și sistemul osteoarticular nu cedează în mod identic, ceea ce poate duce la o "desmănușare" parțială sau totală a degetului, în funcție de materialul constitutiv al inelului, de cât de fix este el pe deget, de violența și unghiul mișcării. Pragul fatidic de 111 newtoni Un studiu efectuat de Universitatea din San Diego /California/ pe cadavre, a atestat faptul că, în 90 la sută dintre cazuri, exercitarea unei forțe de 80 de newtoni provoacă afectări ale cărnii fără ruperea nervilor, vaselor, tendoanelor și articulațiilor; primele smulgeri ale degetelor intervin de la 111 newtoni în sus. Pentru a evita aceste drame, chirurgii mâinii au propus tăierea verighetelor, pentru a slăbi rezistența acestora la smulgere, dar, astfel, se elimină caracterul simbolic al uniunii. Bijutierii nu vor să le comunice clienților lor această noțiune de risc în momentul în care aceștia cumpără astfel de podoabe, iar legislația nu spune nimic în această privință. (Rompres) Acest articol a fost citit de 1987 ori.
În fiecare zi, în Franța, o persoană își pierde un deget, prin smulgerea ori retezarea lui de o verighetă ori de un inel, scrie Jean-Michel Bader în articolul inserat într-un număr recent al cotidianului francez Le Figaro.