Selenium este un remediu homeopatic preparat din Seleniu, care este un element metaloid din coloana a XVI-a a tabelului periodic, împreună cu Oxigenul, Sulful, Teluriul şi Poloniul. Seleniul a fost descoperit în 1817 de chimistul suedez Berzelius şi a fost denumit aşa după Selena, zeiţa lună, întrucât a fost găsit în asociere cu alt element numit Telurium (pământ). Teluriu este un element descoperit din secolul XIII de un chimist italian şi denumit sulf roşu, care se consideră în prezent a fi o formă amorfă de seleniu.
Fiind un element metaloid, Seleniul are proprietăţi şi de la metale şi de la ne-metale.
Pentru dieta oamenilor şi a animalelor, Seleniul este un oligoelement esenţial. Cea mai mare cantitate de seleniu la animale se regăseşte în muşchi, iar concentraţia cea mai mare de seleniu se întâlneşte în rinichi.
Funcţiile Seleniul-ul în organism sunt:
asigurarea unei funcţionări normale a ficatului şi inimii
menţinerea rezistenţei organismului la boală (stimulare imunitară)
protecţia organismului împotriva mineralelor toxice şi a altor substanţe toxice intrate sau produse chiar de către organism (deşeuri)
menţinerea funcţionării ochiului şi a unei vederi sănătoase
menţinerea sănătăţii pielii şi a părului
are o acţiune tip anti-inflamatorie în organism
protejează organismul ca substanţă anti-oxidantă.
Terapeutic, Seleniul ca şi supliment este utilizat pentru detoxifierea corpului de arsenic, plumb, cadmium, cupru, thaliu şi mercur. Toate aceste metale devin mult mai toxice pentru organism în prezenţa deficienţei de seleniu.
Seleniul acţionează în organism sinergic cu vitamina E, ambele fiind necesare pentru sinteza glutation peroxidazei, o enzimă anti-oxidantă prezentă în ficat, inimă şi alte ţesuturi.
Deficienţa de Seleniu este legată la om de îmbătrânirea precoce şi susceptibilitatea la infecţii. Zincul, cadmiul şi cuprul împiedică efectele seleniului în organism.
La animalele de experienţă, lipsa de seleniu a dus la destrucţia ficatului prin necroză celulară, la necroza rinichilor, a muşchilor scheletici şi ai inimii (la şoareci).
La om, probleme asociate cu carenţa de Seleniu sunt eczemele, psoriazis-ul, artrita reumatoidă, cataracta, displazia cervicală la femei şi alcoolismul.
Multe studii arată că o creştere substanţială a Sleeniului alimentar (300 micrograme pe zi, când doza minimă necesară este de 60-100 micrograme pe zi) protejează organismul împotriva cancerului.
În alimente, Seleniul este un constituent al proteinelor, precum Sulfur-ul. Surse alimentare bogate în Seleniu sunt carnea, peştele şi fructele de mare (creveţii în special), cerealele integrale, ceapa şi usturoiul, nucile şi berea. Deficienţa de seleniu poate apare ca urmare a consumului hranei prea rafinate şi procesate. Procentul de seleniu în alimente depinde de procentul elementului în sol.

Seleniul este un oligoelement important, de aceea a fost preparat remediul homeopatic pornind de la acesta, care a fost testat începând cu Hering, unul dintre părinţii homeopatiei clasice.
Afinitatea remediului Selenium este pentru sistemul nervos, pentru organele genito-urinare, pentru laringe, ficat şi pentru partea stângă a organismului.

Principalele simptome ale remediului Selenium, rezultate în urma proving-urilor sunt:
La nivel mental:
prostraţie mentală, dificultăţi de concentrare – inabilitate de a face orice fel de muncă mentală. Această stare poate apare după o perioadă de efort intelectual prelungită, la studenţi, elevi mai frecvent.
Uitare, uită în stare de trezire multe detalii, dar şi le aminteşte când este aproape de a adormi (în stare de semi-somn).
Depresie şi oboseală. Starea de oboseală mentală este atât de intensă, încât apare o lipsă de entuziasm, o senzaţie de lene şi detaşare, de lipsă de chef pentru orice. În această stare, persoana simte că nimic nu merită efortul, totul pare fără sens.
La nivel general:
Stare de slăbiciune generală, care poate fi provocată de febră prelungită, de lipsa de somn pe o perioadă mai lungă sau de abuz de alcool.
Frilozitate marcată (se încălzeşte cu greu)
Suprasensibilitate la curenţi reci de aer (dureri de cap, dureri în corp, produse de curenţi reci de aer). Se multe ori, chiar îşi imaginează că într-o anumită încăpere pot fi curenţi de aer şi reacţionează prin dureri la ei.
Suprasensibilitate la vremea toridă, prea fierbinte a verii (stare de slăbiciune marcată). Cu cât vremea este mai caldă, cu atât slăbiciunea generală este mai accentuată.
Dorinţa de alcool sau stimulante, dorinţa de sare (sau poate fi o aversiune faţă de sare)
Dorinţă sexuală intensă, de multe ori însoţită de impotenţă fizică (a erecţiei sau ejaculării)
Agravări ale stării generale în timpul sau după actul sexual (slăbiciune marcată), după somn, în special în zilele călduroase, după ce mănâncă
Afecţiuni apărute după supresia erupţiilor (mai ales cu unguente pe bază de sulf)
Pierderea părului pe tot corpul (pe cap, la sprâncene, chiar şi a părului pubian)
Pulsaţii în toate părţile corpului, în special în abdomen, după ce mănâncă, care nu-l lasă să doarmă.
Emacierea unor părţi ale organismului, în special a feţei şi mâinilor
La nivel local:
Cap: dureri de cap deasupra ochiului stâng, agravate de soare sau de mirosuri puternice sau deasupra ochilui drept, agravate la căldură sau mişcare. Durerile se ameliorează în aer curat. Simte dureri la cea mai mică atingere a capului, chiar a părului, nu suportă să-i fie atins părul din cap (Boger).
Vederea dificilă, focalizarea grea a vederii, cu ameţeli, agravate la mişcarea capului sau a corpului; obiectele par că se mişcă atunci când se uită la ele.
Tenul feţei este gras, cu acnee, comedoane şi seboree
Constipaţie – ce apare după afecţiuni care-l epuizează
Sistemul genital masculin – tulburări de erecţie şi ejaculare, adesea emisii seminal involuntare, fără erecţie. Se observă frecvent o senzaţie neplăcută de o picătură care se scurge de-a lungul uretrei, atât ca urmare a unei prostatorei, dar şi ca urmare a unor scurgeri involuntare de urină. Scurgerile apar în special la mers sau după evacuarea vezicii urinare sau a intestinului.

Dr. Sorina Soescu