Pornind de la iodul conţinut în
organismul nostru, glanda tiroidă produce hormoni care stimulează metabolismul
glucidelor, lipidelor şi protidelor. Perturbarea secreţiei acestor hormoni -
triiodotironina /T3/ şi tiroxina /T4/, în sensul unei producţii excesive,
hipertiroidia, sau insuficiente, hipotiroidia - va avea consecinţe asupra a
numeroase organe: inimă, sistem nervos, aparat digestiv, muşchi, ochi, piele. Hipertiroidia
ar afecta între 1 - 2% din populaţie. Femeile suferă de zece ori mai mult decât
bărbaţii, cu un procent mai ridicat în rândul persoanelor de peste 60 de ani.
În general, această afecţiune apare între 20 şi 40 de ani.
Hipotiroidia însoţită de semne clinice ar afecta 0,35 la sută din populaţie şi predomină clar la femei, de 2-3 ori mai interesate decât bărbaţii. ''Aproximativ 40 la sută dintre femeile trecute de 70 de ani au o hipotiroidie'', evidenţiază prof. Jean-Louis Wemeau, şeful secţiei endocrinologie din cadrul Centrului Spitalicesc Regional Universitar din Lille şi preşedintele grupului de cercetări privind tiroida.
Puternica predominanţă feminină ţine, probabil, de acţiunea estrogenilor la pubertate. Tiroida are receptori pentru aceşti hormoni feminini ce scad pătrunderea iodului în glandă. Este menţionat, de asemenea, rolul sarcinilor, celulele tiroidiene ale fetusului antrenând, odată sarcina încheiată, o reacţie autoimună la nivelul glandei.
Dozarea TSH permite depistarea şi supravegherea unei hiper sau hipotiroidii. ''Acesta este un indicator excelent şi, foarte adesea, acest test este de-ajuns. Aşadar, este inutil să se multiplice dozările hormonale'', insistă prof. Wemeau. În cazul unei hipertiroidii, concentraţia TSH este scăzută, în timp ce ea creşte în hipotiroidie. Dozarea T4 şi T3 pot fi asociate. Bilanţul hormonal este, uneori, completat cu dozarea iodului sangvin şi cu căutarea de anticorpi antitiroidieni descoperiţi în bolile autoimune.
Identificarea cauzei hipertiroidiei va determina tipul de tratament ce trebuie aplicat. În Europa, boala Basedow este răspunzătoare de majoritatea cazurilor (între 45 şi 60%). Afectând în mod predominant adultul tânăr, această afecţiune autoimună este caracterizată prin prezenţa unor anticorpi ce stimulează excesiv tiroida. Tratamentul apelează - în mod prelungit - la medicamente antitiroidiene de sinteză, ''care determină remisia în 60% dintre cazuri'', spune prof. Wemeau. Există şi alte cauze, de la nodulii tiroidieni, trataţi chirurgical, până la luarea anumitor medicamente bogate în iod.
Deşi este departe de a fi dispărut, carenţa de iod nu mai este principala cauză de hipotiroidie. De vină sunt o tiroidită de origine autoimună şi tratamentele - cum ar fi iodul radioactiv - susceptibile să altereze glanda. Nu este necesar ca toate persoanele cu o creştere izolată a TSH să fie tratate cu T4 de sinteză. ''Cinci împrejurări fac necesar tratamentul, afirmă prof. Wemeau. Mai întâi, o sarcină în curs, căci o insuficienţă hormonală la mamă ar avea repercusiuni asupra creierului fetusului pe care îl poartă ea. La fel se întâmplă şi cu femeile care doresc o sarcină şi sunt angajate într-un demers de ajutorare pentru procreere asistată medical. Celelalte trei circumstanţe sunt prezenţa unei guşi, a unei creşteri a colesterolului cu risc cardiovascular în relaţie cu aceasta, şi, în fine, prezenţa în sânge a unor anticorpi antitiroidieni.'' /Rompres/
Hipotiroidia însoţită de semne clinice ar afecta 0,35 la sută din populaţie şi predomină clar la femei, de 2-3 ori mai interesate decât bărbaţii. ''Aproximativ 40 la sută dintre femeile trecute de 70 de ani au o hipotiroidie'', evidenţiază prof. Jean-Louis Wemeau, şeful secţiei endocrinologie din cadrul Centrului Spitalicesc Regional Universitar din Lille şi preşedintele grupului de cercetări privind tiroida.
Puternica predominanţă feminină ţine, probabil, de acţiunea estrogenilor la pubertate. Tiroida are receptori pentru aceşti hormoni feminini ce scad pătrunderea iodului în glandă. Este menţionat, de asemenea, rolul sarcinilor, celulele tiroidiene ale fetusului antrenând, odată sarcina încheiată, o reacţie autoimună la nivelul glandei.
Dozarea TSH permite depistarea şi supravegherea unei hiper sau hipotiroidii. ''Acesta este un indicator excelent şi, foarte adesea, acest test este de-ajuns. Aşadar, este inutil să se multiplice dozările hormonale'', insistă prof. Wemeau. În cazul unei hipertiroidii, concentraţia TSH este scăzută, în timp ce ea creşte în hipotiroidie. Dozarea T4 şi T3 pot fi asociate. Bilanţul hormonal este, uneori, completat cu dozarea iodului sangvin şi cu căutarea de anticorpi antitiroidieni descoperiţi în bolile autoimune.
Identificarea cauzei hipertiroidiei va determina tipul de tratament ce trebuie aplicat. În Europa, boala Basedow este răspunzătoare de majoritatea cazurilor (între 45 şi 60%). Afectând în mod predominant adultul tânăr, această afecţiune autoimună este caracterizată prin prezenţa unor anticorpi ce stimulează excesiv tiroida. Tratamentul apelează - în mod prelungit - la medicamente antitiroidiene de sinteză, ''care determină remisia în 60% dintre cazuri'', spune prof. Wemeau. Există şi alte cauze, de la nodulii tiroidieni, trataţi chirurgical, până la luarea anumitor medicamente bogate în iod.
Deşi este departe de a fi dispărut, carenţa de iod nu mai este principala cauză de hipotiroidie. De vină sunt o tiroidită de origine autoimună şi tratamentele - cum ar fi iodul radioactiv - susceptibile să altereze glanda. Nu este necesar ca toate persoanele cu o creştere izolată a TSH să fie tratate cu T4 de sinteză. ''Cinci împrejurări fac necesar tratamentul, afirmă prof. Wemeau. Mai întâi, o sarcină în curs, căci o insuficienţă hormonală la mamă ar avea repercusiuni asupra creierului fetusului pe care îl poartă ea. La fel se întâmplă şi cu femeile care doresc o sarcină şi sunt angajate într-un demers de ajutorare pentru procreere asistată medical. Celelalte trei circumstanţe sunt prezenţa unei guşi, a unei creşteri a colesterolului cu risc cardiovascular în relaţie cu aceasta, şi, în fine, prezenţa în sânge a unor anticorpi antitiroidieni.'' /Rompres/
