Evidenţierea electro- cardiografică a hipertrofiei de
ventricul stâng (HVS) este asociată cu
un prognostic nefavorabil la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, susţine un
raport apărut în numărul din ianuarie 2007 al revistei Heart. HVS este un predictor important al morbidităţii şi
mortalităţii cardiovasculare la pacienţii hipertensivi, dar prevalenţa şi mai
ales semnificaţiile prognostice ale acestei modificări ECG la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă nu au fost bine definite până acum, subliniază autorii studiului.
Dr. N. M. Hawkins din Spitalul Stabhill, (Glasgow, Marea Britanie) şi colegii săi au prelucrat datele de la studiul CHARM (Candesartan in Heart failure: Assessment of Reduction in Mortality and morbidity), pentru a investiga prevalenţa şi semnificaţia prognostică ale modificărilor ECG caracteristice pentru HVS în cazul pacienţilor cu sau fără fracţia de ejecţie al ventriculului stâng (LVEF) scăzută.
Prevalenţa totală a HVS identificat electrocardiografic a fost 15,7% şi nu a fost diferită semnificativ la grupurile de tratament din studiul CHARM.
Prezenţa modificărilor de HVS pe ECG a crescut incidenţa consecinţelor primare urmărite (moarte cardiovasculară sau internare neplanificată pentru a trata insuficienţa cardiacă agravată) cu 78%, indică rezultatele. De asemenea, toate consecinţele secundare urmărite (inclusiv deces de cauză cardiovasculară şi alte evenimente cardiovasculare majore) au fost mai crescute în cazul pacienţilor cu semne de HVS pe ECG.
În rândul pacienţilor cu un LVEF redus, riscul ajustat al consecinţelor primare a crescut cu 44% în prezenţa hipertrofiei de ventricul stâng pe electrocardiogramă, dar aceste modificări ECG au crescut riscul decesului cardiovascular şi în cazul bolnavilor cu o funcţie sistolică păstrată.
„HVS definit prin criterii electrocardiografice simple şi uşor aplicabile este asociat cu creşterea semnificativă a evenimentelor cardiovasculare majore”, apare în articolul prezentat de Reuters Health. „Această procedură accesibilă şi ieftină identifică subgrupul de pacienţi care se află la un risc cardiovascular deosebit de înalt.”
„Modificările de HVS pe ECG reprezintă un predictor independent al rezultatelor clinice nefavorabile la un spectru larg de pacienţi cu insuficienţă cardiacă simptomatică, atât la cei cu funcţia sistolică scăzută cât şi la cei cu un LVEF păstrat”, au mai adăugat cercetătorii.
Heart 2007;93:59-64.
Dr. N. M. Hawkins din Spitalul Stabhill, (Glasgow, Marea Britanie) şi colegii săi au prelucrat datele de la studiul CHARM (Candesartan in Heart failure: Assessment of Reduction in Mortality and morbidity), pentru a investiga prevalenţa şi semnificaţia prognostică ale modificărilor ECG caracteristice pentru HVS în cazul pacienţilor cu sau fără fracţia de ejecţie al ventriculului stâng (LVEF) scăzută.
Prevalenţa totală a HVS identificat electrocardiografic a fost 15,7% şi nu a fost diferită semnificativ la grupurile de tratament din studiul CHARM.
Prezenţa modificărilor de HVS pe ECG a crescut incidenţa consecinţelor primare urmărite (moarte cardiovasculară sau internare neplanificată pentru a trata insuficienţa cardiacă agravată) cu 78%, indică rezultatele. De asemenea, toate consecinţele secundare urmărite (inclusiv deces de cauză cardiovasculară şi alte evenimente cardiovasculare majore) au fost mai crescute în cazul pacienţilor cu semne de HVS pe ECG.
În rândul pacienţilor cu un LVEF redus, riscul ajustat al consecinţelor primare a crescut cu 44% în prezenţa hipertrofiei de ventricul stâng pe electrocardiogramă, dar aceste modificări ECG au crescut riscul decesului cardiovascular şi în cazul bolnavilor cu o funcţie sistolică păstrată.
„HVS definit prin criterii electrocardiografice simple şi uşor aplicabile este asociat cu creşterea semnificativă a evenimentelor cardiovasculare majore”, apare în articolul prezentat de Reuters Health. „Această procedură accesibilă şi ieftină identifică subgrupul de pacienţi care se află la un risc cardiovascular deosebit de înalt.”
„Modificările de HVS pe ECG reprezintă un predictor independent al rezultatelor clinice nefavorabile la un spectru larg de pacienţi cu insuficienţă cardiacă simptomatică, atât la cei cu funcţia sistolică scăzută cât şi la cei cu un LVEF păstrat”, au mai adăugat cercetătorii.
Heart 2007;93:59-64.
