|
Statusul epileptic non-convulsiv din comă |
|
|
|
23 Ianuarie 2007 |
 Statusul epileptic „electric” din comă nu este
ceva neobișnuit și apare aproape la un procent de 8% al pacienților care se
află în comă și care nu prezintă nici un semn clinic de criză. Diagnosticul
este deseori discutabil, deoarece descărcările electrice periodice și pattern-urile
trifazice „encefalopatice” în multe cazuri
sunt interpretate ca și status epileptic
electric, în timp ce acestea indică de obicei o leziune sau disfuncție
corticală difuză. Statusul epileptic non-convulsiv din comă poate să apară în
următoarele trei cazuri: la cei cu status epileptic convulsiv, la cei care
prezintă semne clinice minime ale activității epileptice și la unii bolnavi
care nu au nici un semn clinic.
Statusul epileptic convulsiv poate să prezinte
ca și o parte a evoluției sale manifestări clinice subtile, cu activitate
motorie minimă, dar cu activitate electrică prezentă. Această manifestare
necesită tratament agresiv cu anestezie profundă și cu administrarea
concomitentă a medicamentelor antiepileptice.
Asocierea statusului epileptic electric
cu activitate motorie minimă apare deseori în legătură cu hipoxia cerebrală și
are un prognostic nefavorabil, dar aplicarea terapiei agresive cu
benzodiazepine, fenitoină și anestezie generală este probabil justificată,
pentru că dovezile puține existente sugerează că un asemnea tratament
îmbunătățește rezultatele.
Statusul epileptic electric fără semne
clinice evidente este dificil de interpretat; poate să reprezinte atât status
epileptic cât și leziune corticală difuză. Deoarece acești pacienți au un
prognostic nefavorabil, este recomandat tratamentul agresiv cu speranța că acesta
va îmbunătăți rezultatele clinice.
Există un grup de pacienți care
prezintă mișcări repetitive dar fără semne de criză epileptică pe EEG, la care
tratamentul antiepileptic și sedarea agresivă nu sunt recomandate.
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
Acest articol a fost citit de 1598 ori.
|