 Pacienții care suferă de insuficiență cardiacă (IC) și care beneficiază si de terapie cu statine vor trăi mai mult și au un risc mai mic de a fi internați în spital din cauza afecțiunii de bază, indiferent de nivelul seric al colesterolului, prezența sau absența bolii cardiace ischemice sau folosirea altor medicamente cardiovasculare, potrivit unui studiu publicat recent în JAMA.
Analizele au fost efectuate pe o populație de 24000 de pacienți care nu au primit statine înaintea includerii în studiu. Echipa de cercetători condusă de dr. Alan S. Go, de la Kaiser Permanente of Northern California din Oakland a raportat o scădere de 24 și 21 de procente a riscului ajustat de mortalitate și respectiv, de spitalizare din cauza decompensării insuficienței cardiace.
În studiul curent au fost incluși toți adulții diagnosticați cu IC în perioada 1996-2004 în Kaiser Permanente of Northern California, care nu au primit inhibitori ai HMG-CoA reductazei, dar la care această terapie a fost eligibilă conform ghidurilor clinice ale National Cholesterol Education Program. Reducerea riscurilor în cazul pacienților care au început tratamentul cu statine în orice moment al periodei de urmărire (aceasta a durat în medie 2,4 ani) a fost independentă de o serie de condiții și medicamente care ar fi putut influența consecințele urmărite ale IC (Tabel).
Tabel: Pacienți cu IC tratați cu (n=12648) și fără statine (n=11950)
Endpoint urmărit | Hazard Ratio (95% CI) | Mortalitate de orice cauză: | 0.76 (0.72 - 0.80) | Spitalizare pentru insuficiență cardiacă: | 0.79 (0.74 - 0.85) |
Datele au fost ajustate în funcție de vârstă, sex, rasă/etnicitate, boală cardiacă ischemică, cerebrovasculară și arterială periferică, diabet, hipertensiune arterială, boli valvulare, fibrilație și tahicardie ventriculară în antecedente, flutter sau fibrilație atrială, cancer, boală tiroidiană, pulmonară, hepatică, infecție HIV/AIDS, demență, depresie, rata de filtrare glomerulară, nivel de hemoglobină, colesterol total, număr de controale la clinica de cardiologie și tratament cu inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei, blocanți ai receptorilor de angiotensină II, blocanți ai canalelor de calciu, betablocanți, alțe substanțe hipolipemiante, spironolactonă, vasodilatatoare, diuretice, nitrați sau eritropoetină recombinată.
Considerând că aceste analize au fost ajustate în funcție de folosirea altor medicamente deseori prescrise pacienților cu IC, rezultatele sugerează că reducerea riscului „nu este o simplă reflectare a unui tratament mult mai agresiv al insuficienței cardiace”, a explicat dr. Go pentru Heartwire. Existența unui beneficiu indiferent de prezența cardiopatiei coronariene este în concordanță cu rezultatele altor studii care au sugerat că efectul statinelor în cazul IC implică și alte mecanisme de acțiune, dincolo de modificarea profilului lipidic – de exemplu îmbunătățirea funcției endoteliale sau reducerea inflamației – a mai adăugat cercetătorul.
De obicei, din trialurile clinice care au stabilit efectul benefic al statinelor asupra prevenției și tratamentului cardiopatiei ischemice, cei cu IC au fost excluși, potrivit doctorului Go. Dar „dacă cineva are nevoie de tratament cu statine, conform ghidurilor curente, și în plus are și insuficiență cardiacă, în opinia mea ar trebui să primească unul dintre acești agenți terapeutici. În cazul în care pacientul respectiv suferă de cardiopatie ischemică complicată cu IC, tratamentul cu statine este o necesitate”, a subliniat conducătorul cercetărilor în interviul pentru Medscape.
Nu este clar dacă și alți pacienți cu IC trebuie tratați cu statine, chiar în lumina acestor analize, a accentuat dr. Go. Mai sunt în curs de desfășurare două studii mari randomizate, placebo-controlate pe această temă: trialurile Controlled Rosuvastatin Multinational Study in Heart Failure (CORONA) și Gruppo Italiano per lo Studio della Sopravvivenza nell'Insufficienza Cardiaca – Heart Failure (GISSI-HF), iar noi trebuie să așteptăm rezultatele acestora.
JAMA. 2006;296:2105-2111.
Acest articol a fost citit de 1804 ori.
|
