Sindromul overlap sau sindromul de interferenţă se referă la afecţiunile cronice hepatice cu patogeneză autoimuna, caracterizate printr-un tablou clinic şi biochimic mixt (colestatic si hepatitic), un repertoriu serologic combinat, cu trăsături histologice comune hepatitei autoimune şi colangiopatiilor primitive autoimune prezente simultan sau succesiv la acelaşi pacient. Infecţia cu virusuri hepatotrope, hepatopatiile toxice şi medicamentoase sau steatohepatita nonalcoolică se pot asocia cu prezenţa autoanticorpilor extinzând conceptul de overlap.

SINDROMUL DE OVERLAP HAI-HCV

Se defineste prin prezenţa simultană a autoanticorpilor şi markerilor de infecţie virală B sau C. În ceea ce priveste etiologia, patogeneza, tabloul clinic şi paraclinic aceste sindroame pot împrumuta de la cele 2 entităţi, una sau mai multe caracteristice, îngreunand astfel diagnosticarea.
 Autoanticorpii asociaţi cu infecţia cu virus B aparţin tipului I de HAI, putând fi ANA (anticorpi antinucleari), sau ASMA (anticorpi anti muşchi neted) cu o incidenţă de 10-40%, iar raportat la totalul hepatitelor virale sunt întâlniţi la 28%, respectiv la 11% din cazuri.
 Uneori, modificarile histologice pot defini predominanţa componentei autoimune sau virale. Severitatea hepatiei periportale şi infiltratul plasmocitar sunt mult mai frecvente la pacienţii la care predomină componenta autoimună, în timp ce agregatele limfoide portale, steatoza şi injuria ductelor biliare sunt întâlnite mai des la pacienţii cu injurie virală mai pronunţată.
 Sindromul de overlap HAI-HCV este dificil de abordat terapeutic. Tratamentul cu interferon în cazul acestor pacienţi poate exacerba manifestările autoimune, în timp ce corticoterapia amplifică replicarea şi injuria virală. În principiu este important ca tratamentul să fie canalizat asupra afecţiunii predominante. Astfel tratamentul imunosupresor este indicat în cazul în care titrul ANA sau ASMA >1 :320, sau ANA şi ASMA sunt simultan pozitivi, indiferent de titru
 Tratamentul antiviral este indicat pacientilor cu ARN VHC pozitivi şi anti LKM1, ANA, ASMA în titru de <1 :320
 Pacienţii necesită monitorizare atentă şi tratamentul alternativ trebuie luat în consideraţie în cazul lipsei de răspuns sau al răspunsului suboptimal. În absenţa caracterului dominant al uneia/alteia dintre componente, iniţierea tratamentului cu Prednison este mai sigură, deoarece administrarea Interferonului poate precipita manifestarile autoimune.

Bibliografie :
T. Ciurea, O. Pascu, C. Stanciu, Gastroenterologie si hepatologie, 2003, 749-777
M. Grigorescu, Tratat de hepatologie, 2004, 554-562

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*