 Îmbătrânirea este
consecința modificărilor care încep din momentul concepției și se continuă în
tot timpul vieții, după o schemă precisă, în structura complexă a fiecărei
celule a corpului. Aceste
modificări se efectuează în ritmuri diferite, în funcție de caracteristicile
individuale ale persoanelor și la aceeași persoană în funcție de diversele
organe. Progresele în domeniul igieniei, precum și prezența unei alimentații
mai raționale au permis în ultimele decenii o creștere considerabilă
a numărului persoanelor în vârstă în
colectivitățile umane, precum și a vârstei medii de viață.
Cu cât condițiile social-economice sunt
mai favorabile, cu cât calitatea vieții este mai bună, cu atât se observă un număr mai mare de persoane care
ating vârsta de 70, 80 și chiar 90 de ani.
Procesele de îmbătrânire nu duc
neapărat la o încetare totală, bruscă a
vieții sexuale, așa cum în mod greșit se amintește frecvent în discuțiile
purtate pe această temă. Numeroase studii au arătat că activitatea sexuală se
poate întâlni chiar la persoane în vârstă, uneori chiar peste 90 de ani, mai
ales atunci când există un partener sau o parteneră care să se adapteze acestei
situații mai puțin cunoscute și mai puțin studiate. În general, opinia publică
admite foarte ușor inexistența unei vieți sexuale la persoanele în vârstă.
Se presupune
cu o ușurintă de nimic justificată că la persoanele în vârstă de ambele sexe,
activitatea sexuală și chiar dorințele sexuale nu mai prezintă nici un interes.
Îmbrățișarea a doi parteneri sau afișarea unor gesturi care ilustrează
afecțiune reciprocă, mai ales atunci când devin publice sunt apreciate în cel
mai bun caz drept ridicole, în cel mai grav caz fapte reprobabile, impundice,
demne de toată indignarea opiniei publice. Unele prejudecăți au creat imaginea
falsă că persoanele în vârstă trebuie să fie asexuale, în sens că nu trebuie să
aibă raporturi sexuale.
S-a mers mai departe susținându-se fără
nici o bază știițifică cum că emisia de spermă slăbește organismul, favorizând
îmbătrânirea și precipitând sfârșitul letal. S-a spus chiar că „Moartea începe cu emisia spermei, iar
viața se prelungește prin retenția acesteia”. Asemenea concepții greșite
merg în unele cazuri până a considera, absolut fără nici un argument
științific, că fiecare contact sexual scurtează viața cu o jumătate de oră sau
chiar mai mult. În alte cazuri contactul sexual este considerat cauza
sfârșitului letal, existând chiar opere literare sau ecranizări cinematografice
în care bătrânii mor în timpul efectuăruii acestuia. Nu este mai puțin adevărat
că la crearea acestor imagini false au contribuit și unele coincidențe,
victimele fiind bolnavi cardiaci în stare gravă sau hipertensivi la care foarte
probabil moartea ar fi survenit și dacă ar fi făcut și un efort fizic de altă
natură.
S-a pus întrebarea: de ce la persoanele în vârstă se presupune atât de
frecvent inexistența unor preocupări pentru activitatea sexuală.
S-a răspuns că, probabil, tinerii acceaptă greu ideea că părinți mai pot să
iubească asemeni lor. Bunicii nu trebuie să mai prezinte nici un fel de
preocupări sexuale. În cazurile când acestea există, respectivii bătrâni sunt
calificați drept vicioși, impudici sau degenerați și tratați ca atare. Un rol important în formarea acestei
optici greșite îl au mijloacele de
informare a marelui public. Marea majoritate a producțiilor
cinematografice, cum este și normal, prezintă personaje tinere, frumoase,
puternice, aproape ideale, parcă anume făcute pentru o activitate sexuală. La fel
operetele, unele romane etc.
Din studiile efectuate, în domeniul
sexualității persoanelor în vârstă, rezultă că vârsta biologică înaintată nu constituie un obstacol în
continuarea activității sexuale. Aceasta este în funcție de: 1. existența unor
condiții favorabile; 2. o stare de sănătate relativ bună a ambilor parteneri;
3. dorința satisfacerii nevoilor sexuale de către cei doi parteneri ai
cuplului.
Un rol pozitiv, deosebit în activitatea
sexuală a persoanelor în vârstă, îl are existența unei familii, importanța unui
partener sau partenere disponibile, așa cum se întâmplă la bătrânii căsătoriți,
fiind indiscutabilă. Acest aspect este ilustrat de rezultatele unor studii care
arată un procent de 54% de persoane cu activitate sexuală într-un grup de
persoane în vârstă, căsătorite, față de numai 7% într-un grup de prsoane în
vârstă necăsătorite sau singure.
Numeroase persoane au menționat
prezența unei afecțiuni fizice, de obicei cronice, de care sufereau unul sau ambii
soți drept cauză a unei mai reduse activități sexuale sau chiar a unei stopări
a acesteia. Nici unul dintre aceștia n-a incriminat drept cauză a acestor modificări ale activității sexuale lipsa unei dorințe sexuale.
O importanță particulară în diminuarea
particularității sexuale la persoanele în vârstă o au factorii psihologici, influența
opiniei publice. În unele cazuri activitatea sexuală este evitată
datorită unor subaprecieri reale sau închipuite, fiecare partener
temându-se de a nu place celuilalt sau de a nu se satisface reciproc.
Femeia învârstă se teme că și-a pierdut seducția, apanaj al tinereții, aspect
agravat și de comparația cu nenumerate imagini fotografice sau chiar
cinematografice, care au fixat diferite momente din evoluția somatică a
acesteia de la copilărie la adolescență până la perioada maturității depline,
când știa că mai era dorită. Uneori, teama de alterare a sănătății precare a
soțului în vârstă face ca femeia să evite sau să renunțe definitiv la contacte
sexuale, mai ales atunci când soții sunt de vârste foarte apropiate.
Un factor
important în scăderea activității sexuale a bărbatului în vârstă îl
constituie teama de o erecție tardivă, incompletă sau de scurtă durată,
nesatisfăcătoare și pentru el dar în mai mare măsură pentru parteneră, agravate
de un sentiment de vinovăție, mai ales atunci când acesta este mult mai tânără
de cât el și într-o stare de tensiune erotică intensă. Pentru producerea
erecției, în urma unei stimulări sexuale eficace, la un bărbat de peste 50 de ani,
este necesar de un timp de 2-3 ori mai mare decât la unul tânăr, când apare
după 2-3 secunde. La bărbatul în vârstă ejacularea se produce într-o singură
etapă, contracțiile glandelor accesorii în loc să preceadă cu 2-3 secunde
contracțiile explusive ale uretrei peniene se produc simultan. Numărul
contracțiilor și forța acestora de expulsie a spermei se diminuează pe măsură
ce se înaintează în vârstă. Dacă primele jeturi de spermă pot fi expulzate de
un bărbat tânăr la distanță de 30-60 cm, la 60 de ani distanța se reduce la
jumătate, iar între 60-70 de ani nu mai sunt vizibile contracțiile prostatei în
momentul ejaculării. Se pare că la bărbatul de peste 60 de ani senzația de
inevitabilitate a ejaculării și ce de plăcere caracteristică momentului contracțiilor
de expulzare a spermei este absentă sau mult scăzută.
Cercetările efectuate de Kinsey și de colaboratorii lui pe 126
de bărbați și 56 de femei, având o vârstă cronologică de peste 60 de ani, nu au
putut stabili nici un moment precis când vârsta înaintată afecta dintr-o
dată comportamentul sexual. Bărbatul cel mai în vârstă care încă mai era activ
din punct de vedere sexual număra 88 de ani, și era căsătorit cu o femeie de 90
de ani. Observațiile efectuate asupra unui număr de femei nu au pus în evidență
fapte convingătoare, care să ateste o îmbătrânire a capacității sexuale.
Observațiile
făcute asupra unui număr de 74 de bărbați cu o vârstă medie de 71 de ani, au
pus în evidență la 75% prezența unor dorințe sexuale și la 55% existența unei
activități sexuale care se manifesta uneori de trei sau mai multe ori pe
săptămână (Freeman – Sexual Capacities in the Agning Male, 1961), la bărbații
peste 50 de ani s-a citat o reducere a activității sexuale. În ceea ce privește
femeile în vârstă, „se pare că nu
există argumente de ordin diziologic pentru ca frecvența menifestărilor sexuale
să nu fie menținută în anii de după menopauză”). Rezultatele unui studiu
efectuat pe 250 de persoane cu o vârstă între 60-93 de ani au arătat o
frecvență a contactelor sexuale variind între o dată la două luni până la trei
ori pe săptămână. S-a constatat că peste 70% din cuplurile căsătorite, cu ambii
parteneri sănătoși și cu o vârstă de peste 60 de ani, duceau o viață sexuală
activă. Se pare că în cazul bărbaților în vârstă, văduvi, diminuarea impulsului
sexual nu favorizează găsirea unei partenere. Unele date par să ateste că, la
vârste egale, bărbații au o activitate sexuală mai intensă de cât femeile, iar
dacă se bucură de o stare de sănătate bună pot duce această viață sexuală până
la 80 de ani. Persoanele care au dus o viață sexuală activă în perioade
tinereții și a vârstei adulte, prezintă o destul de mare probabilitate de a-și
păstra acest comportament sexual și la o vârstă înaintată.
Un rol
important în rezolvarea acestor probleme revine medicului care trebuie să ajute cu competență persoanele în vârstă
pentru a duce o viață sexuală satisfăcătoare. Se cere mult tact, conștiință
profesională și mai ales timp pentru a se apropia de acești oameni în vârstă,
sănătoși, normali, la care persistența unei dorințe sexuale, datorită unor
păreri preconcepute, se consideră anormală, inadmisibilă chiar, creându-le un
sentiment de culpabilitate și o stare de anxietate față de manifestările
erotice cele mai naturale la o vârstă mai tânără. În caz că se reușește, există
toate șansele ca viața conjugală a acestora să fie ameliorată.
Este, totuși, greșită părerea că numai contactele sexuale ar reprezenta singura
formă de manifestare a dragostei. Dacă persoanele în vârstă nu pot, datorită
unor cauze foarte diverse, să aibă raporturi sexuale, ele au posibilitatea să
beneficieze de plăcerile oferite de alte forme ale manifestării afective:
sărutul sau mânâierea.
Cuplurile formate din persoane în
vârstă trebuie să fie convinse de necesitatea unei înțelegeri reciproce din
partea ambilor parteneri, timpul necesar apariției erecției fiind mult mai
îndelungat, iar lubrefierea vaginului solicitând, de asemenea, o perioadă de
timp mai mare, sau chiar necesitatea utilizării unui lubrifiant artificial.
Rezultatele a numeroase cercetări par
să ateste că viața sexuală prezintă o
continuitate de-a lungul întregii existențe și că vârsta înaintată nu
constituie un impediment în realizarea plăcerilor sexuale, cea mai mare parte a
cuplurilor formate din persoane în vârstă fiind capabile din punct de vedere
fiziologic să depună o activitate sexuală. Persistența unor preocupări sexuale
la persoanele în vârstă trebuie considerată normală. Dacă este solicitat,
medicul are obligația să le dea îndrumări complete, pentru ca aceste persoane,
spre sfârșitul existenței lor să se mai poată bucura de plăcerile sexuale pe
care le-au gustat de-a lungul vieții.
Să nu se uite că nu există o concordanță absolută între vârsta calendaristică și cea biologică,
unele persoane, de ambele sexe, fiind bătrâne fiindcă „se simt” bătrâne, în
timp ce altele se simt bătrâne fiindcă „sunt bătrâne”. Prezența unei
longevități active, la numeroase persoane, se datorește atât moștenirii
ereditare a unui fond biologic cu aceste caracteristici, cât și a unor
deprinderi igienice privind modul de viață, de alimentație, de activitate, de
muncă, de odihnă etc.
Procesul
de îmbătrânire poate fi accelerat de agresiunea a numeroși factori de mediu
ambiant care suprasolicită sistemul neuro-endocrin, perturbând activitatea
normală a diverselor structuri ale organismului. Din aceste motive va trebui să
se acorde o deosebită atenție asigurării atât în familie, cât și în colectivele
de muncă, a unei atmosfere optimiste, relaxate, lipsită de orice manifestare
conflictuală, propice stimulării unei activități creatoare eficiente, care
favorizează prevenirea unei îmbătrâniri premature. Numeroase observații atestă
că îmbătrânesc mai tardiv persoanele care duc o viață ordonată, cu activitate
susținută, ritmică, bine planificată, fără perioade de suprasolicitare.
Un program
rațional de muncă și de repaus, cu o repartiție judicioasă a timpului
afectat odihnei, gimnasticii, relaxării în aer liber și mai ales mersului pe
jos constituie elemente importante în prevenirea îmbătrânirii.
Acest articol a fost citit de 3288 ori. |
