|
S-a descoperit hormonul care ne împiedică să mâncăm mult |
|
|
|
21 August 2007 |
 O nouă clasă de medicamente care
tratează obezitatea ar putea fi concepută în mai puțin de un deceniu după ce
s-au făcut studii asupra unui hormon care ne împiedică sa mai mâncăm atât de
mult. Oamenii care au insuficiență de leptină /hormonul care influențează
greutatea corporală/ mănâncă mai mult atunci când nu le este foame. Cei care
suferă de această deficiență consideră
alimentele precum broccoli la fel
de apetisante ca și ciocolata care îți lasă gura apă. Rezultatul este că
mănâncă prea mult și atunci când nu le este foame. Deși hormonul este
binecunoscut pentru faptul că influențează apetitul pentru mâncare, prin faptul
că semnalează cât de multe grăsimi se află în organism, un studiu recent arată
că acesta controlează și atașamentul emoțional față de alimente.
Cercetarea sugerează că ar putea fi
posibilă conceperea unui medicament împotriva obezității care să acționeze
asupra centrului plăcerii din creier - regiuni care răspund la satisfacerea
dorințelor și emoțiilor. Leptina a fost intens studiată încă de când a fost
descoperită, în anul 1994. Dar în urmă cu mai mulți ani s-a descoperit că
injecțiile cu acest hormon sunt ineficiente în ceea ce privește tratamentele
împotriva obezității. Doctorul Farooqi a declarat că astfel de medicamente sunt
deja studiate și, în cazul în care se va demonstra că sunt eficiente, vor
oprima semnalele creierului care reglează foamea. Medicamentele nu vor
determina oamenii să renunțe la mâncare, ci să aleagă cu mai mult discernământ.
Cu toate acestea, susține doctorul, este prea devreme să speculăm când vor fi
aceste medicamente disponibile, chiar dacă este foarte posibil ca aceasta să
fie concepute în mai puțin de un deceniu.
Studiul pune, de asemenea, sub semnul
întrebării ceea ce și Asociația Medicală Britanică susține, și anume că oamenii
supraponderali sunt pur și simplu lacomi. ”Activitatea noastră ia în
considerare și acest mod de gândire”, a declarat doctorul. ”Descoperirile
noastre conform cărora plăcerea de a mânca este dirijată din punct de vedere
biologic ar trebui să încurajeze o atitudine mai înțelegătoare față de oameni
cu probleme de greutate”.
Cunoștințele referitoare la acțiunile
leptinei au fost obținute în urma unui studiu efectuat prin scanarea creierului
a două persoane care suferă de o boală rară, moștenită ce constă în deficiență
de leptină. Studiul sugerează faptul că acest hormon de suprimare a apetitului
acționează pe de o parte prin diminuarea cantității plăcerii pe care o obținem
din partea mâncării. Fără leptină, pacienții mânâncă excesiv, se bucură de
orice fel de mâncare - chiar și de cea fără gust - și devin extrem de obezi. După
ce li s-a administrat leptină, senzația de foame li s-a redus, au devenit mult
mai selectivi în ceea ce privește mâncare și au pierdut în greutate. Oamenii de
știință au scanat creierele acestora înainte și după ce li s-a administrat
leptina. Doctorul Farooqi a monitorizat activitatea creierului pacienților în
timp ce le prezenta imagini cu mâncare în patru momente diferite: înainte și
după tratamentul cu leptină și în fiecare dintre aceste stadii, înainte și după
masă. Porțiunea creierului care guvernează pofta pentru mâncare, nucleul
acumbens, a fost extrem de receptivă la imaginile cu alimente pe care aceștia
le-au găsit extrem de apetisante. La oamenii normali, nucleul acumbens este
declanșat de alimentele apetisante numai când acestora le este foame. În cazul
pacienților care suferă de deficiențe de leptină, acesta rămâne activ inclusiv
imediat după ce au terminat de mâncat. Dar după ce li s-a administrat hormonul,
răspunsul lor a devenit normal, astfel că nucleul acumbens a fost activat în
general de mâncarea pe care o preferă și numai atunci când le este foame.
Este pentru prima dată când oamenii de
știință au descoperit legături între zonele sistemului nervos care știu când
organismul este sătul și părți ale creierului implicate în cât de mult îți
place mâncarea. /Rompres/
Acest articol a fost citit de 1497 ori.
|