|
Rezistența la insulină - determinant major al fibrozei hepatice avansate |
|
|
|
27 Iunie 2008 |
 Rezistența la insulină este un determinant major al fibrozei hepatice avansate la pacienții cu hepatită cronică virală C infectați cu genotipul viral 1 (G1-HCV), în special în prezența unei activități necroinflamatorii severe, susțin rezultatele unui nou studiu publicat în numărul din luna mai al revistei American Journal of Gastroenterology. "Fact
metabolici pot afecta evoluția hepatitei cronice virale C" notează Dr. Salvatore Petta de la Universitatea din Palermo, Italia. "Rezistența la insulină determină steatoză însă rolul acesteia în progresia fibrozei hepatice este mai puțin clar".
În studiul de față cercetătorii au urmărit dacă creșterea insulino-rezistenței, până la diabet zaharat, s-a asociat cu steatoză hepatică și un grad mai mare de fibroză hepatică la pacienții cu hepatită cronică cu G1-HCV. Din cei 201 pacienți 55 (27%) au avut fibroză hepatică grad 3 sau mai mare, calculată dpă scorul Scheuer
. Activitate necroinflamatorie moderată/severă a fost observată la 72.7% din pacienți. În total 99 patienți (49.3%) au avut dovezi histologice de steatoză hepatică.
Echipa a raportat faptul că 95 pacienți (47.3%) nu aveau insulinorezistență (grupul 1), 77(38.3%) aveau insulinorezistență dar fără diabet zaharat (grupul 2) și 29 (14.4%) erau diabetici (grupul 3). Rezultatele analizelor multivariate au evidențiat asocierea între fibroza hepatică severă (scor Scheuer 3 sau mai mare ca 3) prevalența insulinorezistenței (odds ratio 2.69, p = 0.001) și severitatea activității necroinflamatorii (OR 2.99, p = 0.003). Per total 59% din pacienții din grupul 3 aveau fibroză severă comparativ cu 30% din grupul 2 și 15% din grupul 1.
Studiul nostru a demonstrat că insulinorezistența, cu sau fără diabet zaharat asociat, este un factor de risc independentpentru fibroză - a concluzionat echipa Dr.-lui Petta. Efectul pe care l-ar avea corectarea insulinorezistenței asupra fibrozei hepatice va trebui evaluat în trialuri clinice pe viitor.
Am J Gastroenterol 2008;103:1136-1144.
Acest articol a fost citit de 2682 ori.
|
