Orice tip de criză epileptică poate să se
continue fără încetare şi poate fi considerată ca şi entitate clinică separată
– status epileptic. Aceasta are o improtanţă deosebită, având în vedere că în
anumite circumstanţe orice criză poate să aibă ca şi rezultat leziuni
neuronale, indiferent de funcţiile fiziologice compromise.
Între aceste diagnostice ale statusului epileptic se află un număr de cazuri care pot fi considerate ca şi status epileptic nonconvulsiv, incluzând statusul epileptic tip petit mal, statusul epileptic „electric” din timpul somnului cu unde lente (inclusiv sindromul Landau-Kleffner), statusul epileptic parţial complex şi statusul epileptic în coma. Estimările indirecte referitoare la incidenţa statusului epileptic non-convulsiv se ridică la 14-24 de cazuri pe 100000 de persoane pe an. Cu toate că acest termen include entităţi clinice foarte diferite, toate formele de status epileptic non-convulsiv prezintă două trăsături fundamentale: atât diagnosticul cât şi cea mai bună modalitate de tratament este dificil de stabilit.
Prin această sinteză încerăm să clarificăm aceste două aspecte.
Vom continua...
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
Între aceste diagnostice ale statusului epileptic se află un număr de cazuri care pot fi considerate ca şi status epileptic nonconvulsiv, incluzând statusul epileptic tip petit mal, statusul epileptic „electric” din timpul somnului cu unde lente (inclusiv sindromul Landau-Kleffner), statusul epileptic parţial complex şi statusul epileptic în coma. Estimările indirecte referitoare la incidenţa statusului epileptic non-convulsiv se ridică la 14-24 de cazuri pe 100000 de persoane pe an. Cu toate că acest termen include entităţi clinice foarte diferite, toate formele de status epileptic non-convulsiv prezintă două trăsături fundamentale: atât diagnosticul cât şi cea mai bună modalitate de tratament este dificil de stabilit.
Prin această sinteză încerăm să clarificăm aceste două aspecte.
Vom continua...
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/