|
Prin reactivarea genei p53 se poate obține regresia tumorală |
|
|
|
25 Ianuarie 2007 |
 Inactivarea anti- oncogenei p53, de obicei
printr-o mutație, reprezintă o cale a inițierii procesului neoplazic. Acum
rezultatele de la două studii susțin că restabilirea funcției normale a genei
p53 poate să aibă efect curativ. Conform datelor apărute astăzi în ediția
on-line al revistei Nature,
restabilirea unei activități normale a
acestei antioncogene, chiar dacă pentru o
perioadă scurtă, cauzează apariția regresiei tumorale. În funcție de tipul
tumorii, p53 reactivat poate induce apoptoza, sau poate să cauzeze reducerea
proliferării, respectiv o îmbătrânire a celulelor.
Dr. Scott W. Lowe de la Cold Spring
Harbor Laboratory din New York și colegii săi notează în articolul lor că în
mod normal p53 restricționează proliferarea ca și răspuns la leziunile ADN-ului
sau la dereglarea oncogenelor mitogene. Când apare o mutație a genei p53, atât
proliferarea celulară, cât și durata de viață a celulelor este mai crescută.
Lipsa activității p53 promovează instabilitatea genomică și rezistența la unele
forme ale chimioterapiei.
Pentru a investiga efectul restabilirii
funcției p53, echipa doctorului Lowe a generat hepatoblaști conținând p53
inactiv, dar care poate fi reactivat cu ajutorul expunerii la doxiciclină. Când
au implantat hepatoblaștii oncogeni, fără activitate p53, în ficatul șoarecilor
de laborator, animalele au dezvoltat hepatocarcinom invaziv.
Când tumora a ajuns într-un stadiu
avansat, cercetătorii au restabilit expresia genei p53 prin administrare de
doxicilină, ceea ce a avut un efect
impresionant: tumorile au involuat repede și au devenit aproape nedetectabili
în numai 12 zile. Chiar și 4 zile de administrare de doxiciclină a fost
suficientă pentru inducerea involuției tumorale ireversibile în cazul tumorilor
subcutanate, relatează echipa doctorului Lowe. În mod surprinzător, ei au
observat că activarea genei p53 nu a indus apoptoza celulelor maligne în cazul
tumorii hepatice, în schimb a cauzat încetinirea proliferării asociata și
apariția semnelor de dieferențiere celulară.
Dr. Tyler Jacks și colegii săi de la
Massachusetts Institute of Technology din Cambridge au studiat aceeași problemă
cu ajutorul șoarecilor în a căror genom a fost prezent o alelă knockout al
genei p53, cu posibilitate de reactivare.
După restabilirea expresiei endogene a
p53 a apărut apoptoza limfoamelor care s-au format la aceste animale. Pe de
altă parte, în cazul sarcoamelor s-a obținut un răspuns de blocaj al ciclului
celular plus îmbătrânire celulară.
Cercetătorii din echipa doctorului
Jacks sugerează că strategiile farmacologice de restabilire a funcției p53 ar
putea elimina tumorile umane susținute de inactivitatea antioncogenei.
Alte posibilități ai reactivării genei
p53 ar fi reprezentate de folosirarea unor molecule mici pentru a „repara”
mutațiile punctiforme ale p53 și astfel s-ar crea o formă competentă pentru
transcripție, sau terapia genetică prin introducerea unei copii „sălbatice” a
genei p53 în celulele tumorale.
Nature 2007;445.
Acest articol a fost citit de 1447 ori.
|
