 O dezbatere intensă agită comunitatea medicală din SUA în privința prezenței apropiaților în cursul etapei periculoase în care bolnavii sunt reanimați, scrie Jean-Michel Bader în articolul apărut într-o ediție recentă a cotidianului francez Le Figaro.
"Zgomot de coaste rupte"
De atunci, capelanul Post a militat atât de bine pe lângă medici și restul personalului, încât a obținut o politică a ușilor deschise pentru familii la Spitalul Foote, care permite prezența rudelor la secția de urgență, și aceasta, de 21 de ani. După două decenii de dezbateri intense, această practică se răspândește rapid în Statele Unite ale Americii, cu spijinul oamenilor bisericii și al infirmierelor. Dr. Jerome Groopman /de la Spitalul Beth Israel Deaconesses, din Boston/ aprecia, recent, în ziarul The New Yorker, că aproximativ jumătate dintre spitalele americane permit prezența membrilor familiei.
Cu toate acestea, manevrele realizate de echipele medicale în cadrul urgenței, mai ales traumatologice, pot fi deosebit de șocante pentru niște persoane neavizate: "Trebuie să ne imaginăm sângerările arteriale, zgomotul coastelor rupte, există vomă, excremente, convulsii, strigăte de luptă, ordine, comandamente care se întrepătrund", mărturisește un reanimator parizian. Într-adevăr, nu este un spectacol care să le fie arătat rudelor, apropiaților, și aproape că nici acelor neprofesioniști de la urgență care sunt reprezentanții bisericii ori asistenții sociali.
Într-o scrisoare adresată ziarului Le Figaro, dr. Charles Schwab, președintele Asociației Americane de Chirurgie Traumatologică, apreciază că, "în cazul în care nu va exista dovada științifică a lipsei unor consecințe negative pentru pacient, ori cea a unui beneficiu măsurabil ca acesta din urmă să aibă membri ai familiei prezenți în timpul manevrelor de salvare, probabil că majoritatea centrelor de traumatologie vor continua să nu accepte" prezența unor apropiați "la patul bolnavului, decât după realizarea tratamentelor invazive". În 1999, publicația medicală Journal of Trauma a publicat un articol al dr. Stephen Smith /de la Universitatea din Arkansas/ care îi chestionase pe majoritatea colegilor săi: 98 la sută dintre chirurgii și 80 la sută dintre infirmierele din cadrul secțiilor de urgență se pronunțau împotriva prezenței rudelor în orice moment al acordării îngrijirilor.
Cu toate acestea, în 1993, Congresul anual al Asociației Americane a Infirmierelor din secțiile de urgență a votat în unanimitate o moțiune ce susținea prezența membrilor familiei. Ideea este următoarea: văzând la ce extreme terapeutice sunt nevoite să recurgă echipele medicale în încercările lor eroice de salvare a vieții bolnavilor, familiile înțeleg mai bine că s-a făcut totul, admițând mai rapid faptul că eforturile făcute au devenit inutile, și încep doliul.
Ce știu, însă, cu adevărat, cetățenii /americani și francezi/ despre tehnicile medicale de reanimare? Oare nu riscă ei să confunde "simpla" resuscitare a unui pacient care a suferit un stop cardiac cu îngrijirea unei persoane cu traumatisme multiple, cu leziuni multiple ale organelor? (Rompres)
Acest articol a fost citit de 1717 ori.
|
