 În contradicție cu dreptul internațional și european, pe teritoriul Uniunii Europene cetățenilor cu probleme de sănătate mentală le este refuzat în mod regulat dreptul de a vota, susține un nou raport preluat de EUObserver. Potrivit primului studiu de acest gen, realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE, majoritatea statelor din UE împiedică, prin intermediul Constituției sau al unor legi specifice, mii de cetățeni să intre în cabina de vot. Cele mai
multe țări membre UE leagă dreptul de participare la viața politică de ceea ce poartă numele de 'capacitatea juridică' a unui individ.
Termenul de 'capacitate juridică' se referă la capacitatea unui individ de a intra într-un contract, constrângător din punct de vedere legal. Persoanele cu probleme de sănătate mentală sau cu dizabilități intelectuale, care nu sunt considerate în măsură să aibă grijă de ele însele pe cont propriu, sunt plasate sub o anumită formă de tutelă și sunt astfel lipsite de capacitatea lor juridică, și, prin urmare de dreptul de participare la viața politică.
Acest lucru are loc indiferent de nivelul actual al abilităților funcționale ale individului, eșuând astfel să ia în considerare spectrul de capacități ale celor plasați sub tutelă.
În unele țări, această excludere se face în baza Constituției. Este cazul Bulgariei, unde Constituția îi exclude în mod explicit de la vot pe cei sub vârsta de 15 ani și pe cei plasați sub tutelă. În alte țări, același efect poate fi rezultatul unor legi specifice.
Un grup 18 țări din Uniunea Europeană continuă să mențină excluderea constituțională sau automată legală de la exercitarea dreptului de vot pentru persoanele din categoriile menționate. Aceste țări sunt Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Germania, Grecia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia și România
. Prin contrast, doar un grup mic de state - Austria, Finlanda, Olanda, Spania și Suedia - au ridicat toate restricțiile tradiționale legate de dreptul de participare la viața politică, având un astfel de drept consacrat în constituțiile lor.
În alte țări, statutul juridic se încadrează undeva între aceste două poziții. În unele cazuri, acest lucru înseamnă că există o pierdere automată a drepturilor electorale în cazul persoanelor din categoriile menționate anterior, dar că o evaluare medicală sau juridică poate schimba această situație, sau invers, că există un drept general de participare la viața politică, cu excepția unor cazuri de evaluări negative ale capacităților unor indivizi.
Consensul legal european și internațional este că dreptul de vot nu este un drept absolut, în special atunci când vine vorba de cei la care unele legislații se referă încă cu termenii de 'nebuni' și 'idioți'.
În 1996, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, emițând o interpretare a Declarației Universale a Drepturilor Omului /adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1948/ a precizat că, deși este 'rezonabil să se limiteze dreptul de vot pe motiv de handicap fizic sau să se impună cerințe de alfabetizare, educaționale sau de proprietate ...incapacitatea mentală poate fi un motiv pentru negarea dreptului de vot al unei persoane sau pentru ocuparea unei funcții'.
Cu toate acestea, în ultimii ani, a existat o mișcare clară de îndepărtare față de caracterul automat a unor astfel de restricții.
În 1999, statele membre ale Consiliului Europei au recomandat ca privarea de dreptul de vot să nu fie legată automat de pierderea capacității juridice sau de orice altă măsură de protecție cum ar fi tutela. Ulterior, în luna mai a acestui an, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre reper care plasează cele mai multe state ale UE în afara legii pentru faptul că acestea prevăd pierderea automată a drepturilor electorale în cazul persoanele cu dizabilități./Agerpres/
Acest articol a fost citit de 533 ori.
|
