|
Pericolele reziduurilor de medicamente din apă rămân încă necunoscute |
|
|
|
25 Februarie 2010 |
 'Ar trebui să se bea un miliard de litri de apă din Rin ca să se absoarbă echivalentul unui comprimat de aspirină', și din Sena și din Tamisa sau din oricare alt fluviu. Este concluzia simpozionului internațional privind 'Perturbările endocrine și reziduurile de substanțe farmaceutice din mediile acvatice', desfășurat la mijlocul lunii februarie, la Berlin. Această afirmație se vrea liniștitoare, dar nu reflectă decât parțial realitatea. Mediile acvatice sunt contaminate
de multipli micropoluanți pe care stațiile de epurare clasice, concepute pentru tratarea carbonaților, azotaților și compușilor de fosfați, nu le elimină decât în mod insuficient. În aceste medii se află, mai ales, perturbatori endocrini, precum detergenții, pesticidele, hormonii naturali, medicamente aruncate de industriile farmaceutice, crescătoriile de animale, spitale. Aceste deșeuri nu sunt, în general, prezente decât într-o concentrație de ordinul microgramului sau nanogramului pe litru. Deci, mult mai mică decât dozajele prescripțiilor medicale. Dar efectele dozelor slabe absorbite pe o lungă perioadă de timp sunt necunoscute.
'Evaluarea riscului este foarte dificilă. Trebuie luată în considerare persistența în apă a fiecărei molecule, bioacumularea și toxicitatea', subliniază Claude Casellas, de la Universitatea Montpellier.
Pentru majoritatea experților reuniți la Berlin, 'consumul de apă de la robinet prezintă un risc sanitar neglijabil'
. Tratamentele actuale pentru apa potabilă nu vizează totuși reziduurile farmaceutice și perturbatorii endocrini (cu excepția pesticidelor). Dar aceștia, înainte de a intra în rețelele de apă potabilă, sunt filtrați de mediul natural și diluați în pânzele freatice, și nu subzistă deci decât în cantități infime.
Totuși, studiile arată că ar exista o legătură între anumiți perturbatori endocrini și o scădere a fertilității masculine. 'Chiar dacă nu există un risc atunci când bei apă de la robinet, se impun măsuri preventive, cu atât mai mult cu cât consumul de medicamente va crește odată cu îmbătrânirea populației', insistă Martin Jekel, profesor la Universitatea tehnică de la Berlin.
Problema este mai degrabă de natură economică decât tehnică. Actualele stații de epurare asociază decantarea și tratarea biologică prin nămoluri activate. Există și procedee mai sofisticate: filtrarea prin membrane ultrafine, adsorbția pe cărbunele activ. Testele arată că ele reduc în mod semnificativ microcontaminările. Dar aceste sisteme, din care circa zece sunt experimentate în Europa, sunt costisitoare. Ele pot dubla prețul unei rețele de epurare. De aceea experții insistă pe prevenirea poluării la sursă, la ieșirea din unitățile industriale sau din spitale și pe sensibilizarea opiniei publice, care încă are tendința să arunce medicamentele expirate în toalete./Agerpres/
Acest articol a fost citit de 745 ori.
|