|
Pacemaker din celule propri |
|
|
|
27 Iunie 2006 |
 Pacientii cu bloc atrioventricular total sau partial sunt expuse la riscul tulburarilor de ritm amenințătoare de viață
și la insuficiență cardiacă. Această problemă este tratată în mod curent
prin implantarea unui cardiostimulator. Dispozitivele respective se epuizează
de mai multe ori de-a lungul anilor, ceea ce înseamnă reintervenții
chirurgicale mai ales în cazul sugarilor și a copiilor mici. Cercetătorii de la
Children's Hospital Boston au făcut
primii pași în privința
înlocuirii cardiostimulatorului cu celulele
proprii ale pacientului, folosind tehnici
de inginerie tisulară. Rezultatele studiului vor apare în American
Journal of Pathology, în luna iulie (publicație
online în iunie 2006).
Echipa condusă de dr. Douglas Cowan, PhD,
specialist în domeniul biologiei celulare la Children's Department of
Anesthesiology, Perioperative and Pain Medicine, a încercat să creeze o
substituție biologică pentru nodulul atrio-ventricular în cazul pacienților cu
tulburări de conducere AV.
Ei au obținut precursori ai celulelor muscoloscheletale (mioblaști) de la
șobolani, care au fost “însămânțate” apoi pe o schelă flexibilă făcută din
colagen, obținând o bucățică de țesut
tridimensional implantabil în inimă. Celulele s-au distribuit în mod egal
în țesut și s-au orientat în aceeași diercție. La stimularea electrică în
cursul testelor de laborator țesutul a început să contracte. Celulele musculare
au produs proteine denumite “conexini”,
care au condus ionii de la o celulă la alta, realizând un fel de legătură
electrică intercelulară.
Implantat în inimă de șobolan, între atriul și ventricolul drept, țesutul nou
format s-a integrat în țestul cardiac înconjurător și s-a conectat electric la
celule cardiace învecinate. Întro-o treime din inimi țesutul nou a realizat o
cale de conducere funcțională, care a dispărut odată cu distrugerea
implanturilor. Noua cale electrică a rămas activ pe toată durata de viață a
animalelor (aproximativ 3 ani).
Avantajul mioblaștilor constă în faptul că pot fi prelevați și din musculature
scheletală, nu numai din mușchiul cardiac propriu-zis, ceea ce este important
în cazul nou-născuților, afirmă dr.
Cowan.
Cercetătorii lucrează acum la dezvoltarea unui model animal care poate simula
mai fidel blocul AV la copil. Sunt necesare studii suplimentare pentru a obține
un țesut care să se comporte mai asemănător nodulului AV natural, de exemplu
prin reproducerea decalajului fizilogic
al impulsului electric la acest nivel. Echipa a început să folosească și
alte tipuri de celule, cum ar fi celule stem derivate din măduva osoasă, cu
speranța de a obține un țesut de conducere cât mai natural.
Blocul atrioventricular complet este prezent la 1 din 22000 nașteri. Poate să
apară și din cauza unor boli cardiace congenitale, în mod iatrogen după
chirurgie cardiacă sau ca o reacție adversă la unele medicamente. În adult
cardiostimulatorul obisnuit este o soluție bună, dar la copii riscul perforației cardiace și a trombozei intracardiace legat
de cardiostimulator este mai mare. În plus, pacemakerii se epuizează în 3-5
ani la copil și sondele de stimulare necesită înlocuire destul de frecventă.
Dr. Cowan prevede un viitor în care un copil cu bloc AV beneficiază de un
pacemaker convențional dar și de un implant obținut prin inginerie tisulară,
care va crește împreună cu pacientul. Cardiostimulatorul va funcționa ca și o
rezervă, numai în cazul deteriorării implantului, ceea ce va prelungi viața
utilă a sursei de energie din pacemaker.
Acest articol a fost citit de 1744 ori.
|