|
Ordinea la naștere influențează IQ-ul |
|
|
|
02 Iulie 2007 |
 Ordinea la naștere influențează
coeficientul de inteligență (IQ). Cei care se nasc primii, îi întrec în
inteligență pe frații lor mai mici. De ce? La această întrebare răspund, în cel
mai nou număr al revistei "Science", cercetători din Norvegia. Cunoscutul
cercetător, inventator și călător britanic, Francis Galton (vărul lui Charles
Darwin), observa în cartea sa English Men of Science: Their
Nature and Nurture, publicată în
1874, că frații mai mari ocupă posturi mult mai respectabile decât cei mai
mici. În opinia lui, fenomenul era atât de des, încât nu putea fi doar un rod
al întâmplării. Galton a fost precursorul cercetărilor asupra inteligenței. L-a
preocupat o întrebare: nivelul intelectual depinde de trăsăturile ereditare
(nature) sau de influența mediului (nurture)?
Lucrarea sa a generat o dispută care
încă este de actualitate. În 1973, revista "Science" a publicat
rezultatele cercetărilor unor oameni de știință din Danemarca, ce arătau că
nivelul IQ în rândul bărbaților tineri este invers proporțional ordinii la
naștere - cu cât fratele era mai tânăr, cu atât era mai puțin inteligent.
Încercând să afle de ce se întâmplă
așa, oamenii de știință au propus câteva posibile răspunsuri. Potrivit unuia
dintre ele, primul copil se dezvoltă în condiții mult mai confortabile decât
următorii. Părinții pot să-și consacre atenția primul născut și, în consecință,
să-l răsfețe intelectual.
Alte ipoteze fac referire la
dezvoltarea fătului în pântecul matern. Una dintre ele susține că inteligența
mai slabă a fraților mai mici poate fi determinată de atacul anticorpilor mamei
asupra creierului fătului, care pentru organismul ei reprezintă un corp străin.
Din cauză că nivelul anticorpilor materni crește cu fiecare nouă sarcină, de
aici și atacurile mult mai dăunătoare creierului următorilor copii.
Alți oameni de știință au pus sub
semnul întrebării cercetările daneze. Ei au afirmat că autorii lucrării nu au
luat în considerare faptul că familiile cu mai mulți copii sunt întemeiate de
oameni cu statut social inferior, prin urmare cu un IQ mai scăzut. Prin urmare,
sunt dificil de comparat cu familiile educate, în care părinții se dedică
propriei cariere profesionale și cresc doar un singur urmaș.
Această capcană, care ar fi putut
deforma rezultatele analizei, a fost evitată de medicul și cercetătorul
norvegieni Petter Kristensen de la Universitatea din Oslo și Tor Bjerkedal din
serviciul medical norvegian al forțelor armate. Ei au analizat datele a aproape
250.000 de recruți, care în perioada 1985-2004 au împlinit 18-19 ani și în
timpul recrutării au fost supuși unui test de inteligență.
Analiza oamenilor de știință norvegieni
indică fără echivoc faptul că ordinea la naștere influențează nivelul
inteligenței copiilor din aceeași familie. Recruții care fuseseră primii fii
născuți aveau un IQ în medie cu 2,3 puncte mai mare decât frații de după ei.
Diferența între al doilea și al treilea fiu s-a ridicat în medie la 1.3 puncte.
Kristensen și Bjerkedal nu s-au oprit însă aici. Cu toate că analiza confirma
lucrarea colegilor danezi din urmă cu 30 de ani, totuși nu răspundea la
întrebarea de bază: de unde apar aceste diferențe la nivelul IQ la frați? Ei
s-au decis să verifice cum arăta "repartizarea" inteligenței la
tinerii norvegieni ai căror frați muriseră la vârsta de sugar.
Aici au întâlnit o regularitate
neașteptată. În cazul decesului fratelui mai mare, al doilea și al treilea au
avansat un pas în "ierarhia IQ". Al doilea frate a devenit la fel de
inteligent ca și când s-ar fi născut primul, iar al treilea atât de isteț de
parcă ar fi fost al doilea născut.
Dacă în familie muriseră doi frați -
primul și al doilea - atunci al treilea ajungea la coeficientul de inteligență
al primului născut.
Care ar fi concluzia? Oamenii de
știință norvegieni concluzionează că nivelul inteligenței nu rezultă din
ordinea la naștere. În schimb depinde de statutul social legat de postura de
frate mai mare. Despre ce statut este vorba?
Acest lucru este explicat în noul
"Science" de dr. Frank Sulloway, psiholog la Universitatea Berkley,
California. El observă că dacă este analizat nivelul IQ al fraților înainte să
împlinească 12 ani, și nu la 18-19 ani, acea "repartizare în trepte a
inteligenței" arată exact invers. Mai inteligenți vor fi copiii rezultați
din a doua sau a treia naștere. Cum se face că, după câțiva ani are loc o
inversare a rolurilor și frații mai mari, maturizându-se, îi surclasează
intelectual pe cei mai mici?
Sulloway face referire la lucrarea
prof. Robert Zajonc de acum 30 de ani, în care acesta emitea teza potrivit
căreia copiii mai mari își dezvoltă inteligența transmițând cunoștințele despre
viață fraților. Învățându-i pe frații sau surorile mai mici, își pun în ordine
gândurile și se instruiesc în a le exprima.
Și ultima întrebare: 2,3 puncte
diferență la IQ înseamnă mult? Sulloway afirmă că nu ar trebui să neglijăm
această, ar părea, neînsemnată superioritate a intelectului. "Dacă în
Norvegia ar exista doar două feluri de universități, pentru studenții cu IQ
ridicat și pentru cei cu IQ scăzut - scrie psihologul american - atunci primii
născuți ar avea cu 13% mai multe șanse să intre la o școală mai bună decât
frații lor mai mici. Diferențele legate de posibilități și șanse, folosite sau
nu, cresc inevitabil odată cu trecerea anilor".
/Rompres/
Acest articol a fost citit de 1990 ori.
|