|
Omeprazolul în doză mare îmbunătățește rezultatul gastroscopiei la pacienții cu HDS. |
|
|
|
14 Mai 2007 |
 Administrarea precoce a unei doze mari de
omeprazol înaintea efectuării endoscopiei digestive superioare este eficientă
în reducerea sângerării și în diminuarea necesității terapiei endoscopice la
bolnavii cu hemoragie digestivă superioară, conform rezultatelor unui trial
dublu-orb, randomizat și controlat
prezentat în numărul din 19 aprilie al
revistei The New England Journal of Medicine .
„Existența unui pH gastric neutru este
critic pentru stabilizarea cheagului de sânge de la nivelul arterei
sângerânde”-notează Dr. James Y. Lau de la Universitatea Hong Kong, Shatin. „Am
investigat efectul infusiei cu omeprazol înaintea gastroscopiei asupra
necesității tratamentului endoscopic”.
Pe parcursul a 17 luni, 638 de pacienți
internați consecutiv cu hemoragie digestivă superioară au fost stabilizați și
apoi randomizați pentru a primi fie omeprazol, fie placebo(fiecare administrate
ca 80 mg bolus intravenos urmat de o infusie de 8mg pe oră) înainte endoscopiei
din dimineața următoare.
Au fost excluși din studiu: pacienții
la care s-a menținut starea de șoc în ciuda tratamentului inițial, pacienții
sub 18 ani, bolnavii care nu au fost capabili să își dea consimțământul
informat în scris, pacientele însărcinate, cei cunoscuți cu alergie la
inhibitori ai pompei de protoni și cei ce foloseau în mod regulat aspirina.
Comparativ cu grupul placebo, grupul cu
omeprazol a avut o proporție mai mică de pacienți care au necesitat tratament
endoscopic(60 [19.1%] din 314 pacienți evaluați vs 90 [28.4%] din 317 patienți;
p= 0.007). Printre pacienții cu hemoragii de la nivelul unui ulcer peptic 42(22.5%)
din 187 bolnavi din grupul ce a beneficiat de omeprazol și 70 (36.8%) din 190
bolnavi din grupul ce a beneficiat de placebo au necesitat tratament
endoscopic(risc relativ 0.61, 95% interval de confidență, 0.44 - 0.84; p
=0.002).
Volumul mediu de sânge transfuzat(1.54
vs 1.88 unități; p = 0.12), numărul pacienților cu resângerare(11 vs 8; p = 0.49), numărul celor ce au
necesitat intervenție chirurgicală de urgență(3 vs 4; p= 1.00) și numărul celor ce au decedat pe parcursul a 30 de
zile(8 vs 7; p= 0.78) a fost
similar în ambele grupuri. Cu toate acestea durata spitalizării a fost sub 3
zile la 60.5% din pacienții care au primit omeprazol vs 49.2% din pacienții din
grupul placebo(p= 0.005).
Gastroscopia a evidențiat faptul că mai
puțini pacienți din grupul cu omeprazol prezentau sângerare activă de la
nivelul ulcerelor (12 [6.4%] din 187 vs 28 [14.7%] din 190; p=0.01) și mai mulți aveau ulcere cu
bază curată (120 [64.2%] vs 90 [47.4%]; p=0.001).
Nu au fost relatate efecte adverse
serioase legate de administrarea de omeprazol.
Factorii care limitează generalizarea
acestor rezultate au fost: excluderea celor ce urmau tratament cronic cu aspirină
datorită unor afecțiuni cardiovasculare coexistente precum și lipsa
aplicabilității în anumite regiuni geografice cu o prevalență mai mare a
hemoragiilor de la nivel variceal decât în Hong Kong.
“Noi nu propunem utilizarea unor doze
mari de inhibitori ai pompei de protoni pentru substituirea endoscopiei
timpurii”-concluzionează autorii. “Totuși, la pacienții aflați în așteptarea
endoscopiei, recomandăm folosirea unor doze mari de omeprazol intravenos
înaintea procedurii”. Cu toate că nu s-a efectuat o analiză a costurilor,
administrarea precoce a unor doze mari de omeprazol s-ar putea dovedi eficientă
din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu prin reducerea zilelor de
spitalizare. N Engl J Med. 2007;356:1631-1640.
Acest articol a fost citit de 2031 ori.
|