|
Ocitocina îmbunătățește comportamentul social al pacienților autiști |
|
|
|
25 Februarie 2010 |
 Administrarea intranazală a ocitocinei arată că acest hormon cunoscut pentru rolul său în relația mamă-copil îmbunătățește în mod semnificativ capacitățile pacienților autiști de interacționare cu ceilalți. Este rezultatul experiențelor efectuate de o echipă de la Centrul de neuroștiință cognitivă (CNRS), condusă de Angela Sirigu. Autismul este o boală caracterizată prin dificultatea de comunicare eficientă cu anturajul și de dezvoltare de legături sociale.
Cercetătorii știu că ocitocina are proprietatea de a ameliora relațiile sociale la mai multe specii de animale. Ocitocina favorizează nașterea și apoi lactația. Studii precedente au arătat că este deficitară la pacienții atinși de autism.
Echipa Angelei Sirigu de la CNRS din Lyon a avansat ipoteza că deficiența acestui hormon ar putea fi la baza problemelor sociale ale autiștilor. Echipa a examinat dacă administrarea ocitocinei poate îmbunătăți comportamentul social a 13 pacienți (11 bărbați și două femei), care sufereau de autism înalt funcțional (HFA) sau de sindromul Asperger (SA). Pacienții nu au primit nici un fel de tratament medicamentos înainte cu două săptămâni de începerea studiului.
În aceste două forme de autism, bolnavii au aptitudini intelectuale și lingvistice normale, dar nu reușesc să se angajeze spontan în situații sociale. Rezultatele, publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), la 15 februarie 2010, arată potențialul terapeutic al ocitocinei în tratarea tulburărilor sociale de care suferă pacienții autiști.
Cercetătorii au măsurat gradul de atenție a pacienților la semnale sociale. Se pare că pacienții care au inhalat hormonul erau mult mai atenți în momentul în care li se arătau diverse fotografii cu persoane
. O altă experiență a constat în urmărirea efectelor hormonului asupra comportamentului social al acestor pacienți în timpul jocurilor cu mingea și al testelor vizuale de recunoaștere a fețelor care exprimă diferite sentimente. Pacienții tratați cu ocitocină făceau diferența între diferitele atitudini ale participanților la jocul cu mingea și trimiteau mingea partenerului care era cel mai cooperant. Ei au stabilit deci relații sociale legate de profilul celorlalți jucători.
În timpul testelor, cercetătorii au controlat efectele comportamentale prin măsurarea nivelului de ocitocină plasmatică înainte și după pulverizarea nazală. Înainte de pulverizare, nivelul era foarte scăzut. Inhalarea de ocitocină multiplică cu 2,5 nivelul hormonului, dar acesta este de opt ori mai ridicat la subiectul sănătos decât la cel autist.
Rezultatele administrării de ocitocină permite pacienților autiști să se adapteze la contextul social, ajutându-i să identifice diferitele comportamente ale membrilor din anturajul lor și să acționeze în consecință arătându-se mai încrezători față de indivizii cei mai cooperanți. Ocitocina diminuează teama față de ceilalți și favorizează apropierea socială. Acest studiu este printre primele care demonstrează potențialul efect terapeutic al ocitocinei asupra deficiențelor sociale din autism. Cercetătorii sunt conștienți de importanța continuării studiului. El vor mai ales să studieze efectele pe termen lung ale ocitocinei asupra ameliorării tulburărilor din viața cotidiană a pacienților autiști și eficiența acestui hormon într-un stadiu timpuriu al bolii.
„De exemplu, dacă ocitocina este administrată timpuriu, încă din momentul în care se pune diagnosticul, am putea schimba comportamentul pacienților cu autism”, a declarat Angela Sirigu./Agerpres/
Acest articol a fost citit de 1557 ori.
|
