 Rezultatele raportate de cercetătorii de la University of California din San Diego stabilesc o
legătură cauză-efect între forțele
mecanice și modificările structurale respectiv biochimice la nivelul vaselor
sanguine și pot răspunde la întrebarea de ce leziunile
aterosclerotice se formează în mod preferențial la nivelul arterelor coronare.
Studiul publicat online de Roland Kaunas și colegii săi în Cellular Signalling,
va apare în ediția din octombrie a jurnalului. Carlos
Monteiro, un
cercetător independent și președintele Proiectului de Combatere a Infarctului
Miocardic, după analiza datelor din literatură referitoare la efectul forțelor mecanice
asupra circulației coronariene a ajuns la următoarele concluzii:
1. Un pH scăzut crește presiunea
perfuziei și îmbunătățește contractilitatea arterelor coronare (von Ardenne M
and Reitnauer PG, 1989; Horai Y et al, 2005).
2. Lactatul, pH-ul scăzut și acidul
lactic induc leziune endocardică (Carter G and Gavin JB, 1989).
3. Sângele nu curge într-un mod
simetric, cum a fost presupus inițial de cercetători. Din contră, se produce o
scuregere în două spirale opuse, înconjurate de un al treilea flux în spirală.
Această combinație crează o scurgere asimetrică în spirală, accentuat de
curburile și ramificațiile naturale ale arterelor umane (Spiraling Through the
Arteries, Karniadakis G, 1998).
4.Modificările în paternul de
scurgere poate dăuna biologiei vasculare. Un ”shear stres” scăzut și oscilant
este esențial pentru mărimea și vulnerabilitatea leziunilor aterosclerotice.
(Cunningham KS and Gotlieb AI, 2005; Cheng et al, 2006)
Teoria acidității
Bazându-se pe rezultatele de mai sus și pe faptul că în cazul dominanței
simpatice pH-ul scade, Carlos Monteiro a formulat o ipoteză nouă care ar
explica producerea aterosclerozei într-un mod direct și simplu. Conform
acesteia, evenimentele care duc la apariția aterosclerozei s-ar produce în
felul următor:
1. Dominanță simpatică cauzată de
stresul prelungit plus
2. Deficiența producției de
substanțe digitalis-like endogene, cu alterarea activității Na+/K+-ATPazei,
ceea ce determină
3. Scăderea ph-ului (aciditate),
care generează forțe mecanice în circulația sanguină, ceea ce ar produce
ateroscleroză.
Multe boli cardiovasculare - de exemplu
cardiopatia iscemică cronică, angina pectorală instabilă, infarctul miocardic
acut, insuficiența cardiacă congestivă, aritmii - sunt precipitate sau agravate
de perturbările sistemului nervos autonom, cu activarea simpatică și producerea
unui pH acid, respectiv de hormonii de stres.
Bibliografie:
1. Beyond Lipids: Understanding the Mechanics of Atherosclerosis. UCSD News,
July 12, 2006, at http://tinyurl.com/llmdx
2. Regulation of stretch-induced JNK activation by stress fiber orientation,
Kaunas R et al, Cellular Signalling, 2006 (Epub ahead the print) at
http://tinyurl.com/na6pt
3. Increase of perfusion pressure at constant perfusion rate caused by low pH
values, von Ardenne M, Reitnauer PG, Biomed Biochim Acta, 1989;48(4):317-23 at
http://tinyurl.com/jfomd
4. Changes in pH increase perfusion pressure of coronary arteries in the rat,
Yasushi Horai et al, J Pharmacol Sci 97; 400: 407, 2005 (Full paper) at
http://www.jstage.jst.go.jp/article/jphs/97/3/400/_pdf
5. George Karniadakis, “Spiraling Through the Arteries”, NCSA News, 1998 at
http://tinyurl.com/h26aq
6. Atherosclerotic lesion size and vulnerability are determined by patterns of
fluid shear stress. Cheng C et al, Circulation 2006, 113:2744-2753 at
http://circ.ahajournals.org/cgi/content/abstract/113/23/2744
7. The role of shear stress in the pathogenesis of atherosclerosis (Mini
review), Cunningham KS and Gotlieb AI, Laboratory Investigation (2005) 85,
9-23, http://www.nature.com/labinvest/journal/v85/n1/full/3700215a.html
8. Endocardial damage induced by lactate, lowered pH and lactic acid in
non-ischemic beating hearts, Carter G, Gavin JB, Pathology 1989 Apr;21(2):125-30
at http://tinyurl.com/ewq3z
9. Wilhelm Schoner - Endogenous cardiac glycosides, a new class of steroid
hormones, Eur J Biochem. 268, 2440-2448, 2002 at
http://www.ejbiochem.org/cgi/content/full/269/10/2440
10. Understanding the sodium potassium pump and its relevance to disease. Rose
AM and Valdes RJ, Cin. Chem. 1994; 40/9: 1674-1685
http://www.clinchem.org/cgi/reprint/40/9/1674
11. Acid-Evoked Currents in Cardiac Sensory Neurons - A possible mediator of
myocardial ischemic sensation, Benson CJ et al, Circulation Research,
1999;84:921-928 (Full paper) at
http://circres.ahajournals.org/cgi/content/full/84/8/921
12. Apical ballooning syndrome or takotsubo cardiomyopathy: a systematic
review, Monica Gianni et al. European Heart Journal, V27,N13: 1523-1529
http://tinyurl.com/gam6r
13. Reversible left ventricular dysfunction "takotsubo"
cardiomyopathy related to catecholamine cardiotoxicity, Akashi YJ et al, J.
Electrocardiol 2002; 35:351-356 at http://tinyurl.com/rdlma
14. Transient left ventricular apical ballooning after cocaine use; is
catecholamine cardiotoxicity the pathologic link? Arora S et al. Mayo Clin
Proc. 2006; 81:820-832
http://www.mayoclinicproceedings.com/pdf/8106/8106cr2.pdf
15. Neurohumoral features of myocardial stunning due to sudden emotional
stress, Wittstein IS et al. New Engl J Med 2005 Feb 10, V352: 539-548
16. Sympathetic neural hyperactivity and its normalization following unstable
angina and acute myocardial infarction, Graham LN, Smith PA et al. Clin Sci
(Lond) 2004 Jun;106(6):605-11
17. Plasma catecholamine concentrations in myocardial infarction and angina
pectoris, Gazes PC, Richardson JA et al. Circulation 1959;19:657-661
18. A possible role of noradrenaline in the development of myocardial
infarction, Waldenstrom AP et al. Am Heart J. 1978;95:43-51
19. Plasma catecholamine in acute myocardial infarction Nadeau RA, de Champlain
J, Am Heart J. 1979;98:548-554
20. Increased cardiac sympathetic nervous activity in patients with unstable
coronary heart disease, McCance AJ, Thompson PA, Forfar JC. Eur Heart J 1993
Jun;14(6):751-7
21. Sympathetic neural hyperactivity and its normalization following unstable
angina and acute myocardial infarction, Graham LN, Smith PA et al. Clin Sci
(Lond) 2004 Jun;106(6):605-11
Acest articol a fost citit de 1983 ori.
|
