|
Noul ghid clinic de diagnostic și tratament al tromboembolismului venos |
|
|
|
05 Februarie 2007 |
 Colegiul American al Medicilor și Academia
Americană a Medicilor de Familie au publicat noul ghid clinic de diagnostic și
tratament al tromboembolismului venos (TEV), care solicită peste 200000 de
vieți pe an în Statele Unite. Recomandările au fost publicate atât în Annals of Internal Medicine
cât și în Annals of Family Medicine.
Recomandări
pentru stabilirea diagnosticului de TEV
Pentru a estima probabilitatea pretest
al TEV, atât a trombozei
venoase profunde (TVP), cât și a emboliei
pulmonare (EP), trebuie folosite regulile de anticipare clinică validate.
Aceste reguli stau și la baza interpretării testelor ulterioare.
Scorul Wells al TVP bazat pe
caracteristicile clinice (prezența cancerului, repaus recent la pat, tumefierea
și/sau durerea gambei sau a membrului inferior) reprezintă regula de anticipare
standard. Pentru EP caracteristicile clinice sunt reprezentate de EP în
antecedente, tahicardie și hemoptizie.
Efectuarea unei analize D-dimer cu
înaltă sensibilitate la pacienții selecționați coresounzător cu o probabilitate
pretest mică este o opțiune
rezonabilă, iar în cazul în care rezultatul este negativ, șansa existenței unui
TEV este mică.
Examinarea ecografică este recomandată
pentru pacienții cu o probabilitate pretest
intermediară spre înaltă pentru TVP localizată la nivelul membrelor inferioare.
Pacienții cu o probabilitate pretest intermediară sau înaltă pentru
EP necesită examinări imagisticice pentru elucidarea diagnosticului.
Recomandări pentru tratamentul TEV
Față de heparina nefracționată sunt preferate heparinele cu greutate moleculară
mică (HGMM) pentru a iniția tratamentul intraspitelicesc al TVP. Atât heparina
nefracționată cât și HGMM reprezintă o opțiune terapeutică inițială adecvată în
cazul EP.
Tratamentul ambulator al TVP și posibil
al EP cu HGMM este sigur și cost-eficient la pacienți atent selecționați și
trebuie avut în vedere când există infrastructira sanitară necesară.
Ciorapii compresivi trebuie folosite de
rutină pentru a preveni sindromul posttrombotic, începând în cursul primei luni
de la stabilirea diagnosticului de TVP înaltă și continuând cel puțin timp de
un an.
În prezent nu există dovezi suficiente
pentru a stabili recomandări specifice referitoare la tipurile anticoagulării
în cazul TEV apărut în cursul sarcinii.
Anticoagularea trebuie continuată timp
de 3-6 luni în cazul TEV cu factor precipitant tranzitor și peste 12 luni
pentru TEV recurent. În timp ce durata exactă a anticoagulării nu este
cunoscută în cazul TEV idiopatic sau recurent, există dovezi care suportă
beneficiul terapiei prelungite.
HGMM sunt sigure și eficiente pentru
tratamentul de durată al TEV la pacienți selectați (și pot fi preferate la
pacienții cu cancer).
Ann Fam Med. 2007;5:57-62.
Ann Intern Med. 2007;146:204-240.
Pentru a accesa ghidul întreg, urmăriți link-urile următoare:
http://www.annfammed.org/cgi/content/full/5/1/57
(Current Diagnosis of Venous Thromboembolism in Primary Care) http://www.annfammed.org/cgi/content/full/5/1/63
(Review of the Evidence on Diagnosis of Deep Venous Thrombosis and
Pulmonary Embolism) http://www.annfammed.org/cgi/content/full/5/1/74
(Management of Venous Thromboembolism)
Acest articol a fost citit de 2267 ori.
|
