|
Nivelul BNP înaintea implantării prezice beneficiul terapiei de resincronizare |
|
|
|
02 Februarie 2007 |
 La pacienții cu insuficiență cardiacă avansată
nivelul peptidului natriuretic tip B (BNP) determinat înaintea implantării
cardiostimulatorului prezice răspunsul la terapia de resincronizare cardiacă
(cardiac resynchronization therapy, CRT), susține un articol publicat în
numărul din 15 ianuarie al revistei American
Journal of Cardiology.
Dr.
Kalyanam Shivkumar de la David Geffen School of Medicine (UCLA, SUA) și colegii
săi notează în articolul de mai sus că aproximativ 30% a pacienților nu răspund
la CRT. Ei au investigat valoarea predictivă a unei singure determinări de BNP
înaintea implantării stimulatorului cardiac în ceea ce privește răspunsul la
CRT la 164 de pacienți cu insuficiență cardiacă clasa NYHA III sau IV.
Nivelurile de BNP înainte de implantare
au fost semnificativ mai mari la cei 107 de pacienți care au răspuns la CRT
decât la cei 57 care nu au prezentat ameliorarea ulterioară a insuficienței
cardiace.
„Cauza mecanică a creșterii nivelului
de BNP poate fi dissincronismul interventricular, care la rândul lui duce la
întinderea regiunilor care se activează mai târziu”, a explicat pentru Reuters Health dr. Shivkumar.
Nivelurile de BNP au scăzut
semnificativ după 6 luni la cei care au răspuns la terapie, ceea ce a fost
însoțită și de ameliorarea clasei NYHA, respectiv creșterea fracțeiei de
ejecție al ventricului stâng.
În contrast, după 6 luni de la
implantare cei fără un răspuns favorabil au avut niveluri mai înalte ale
peptidului natriuretic, fără modificări semnificative ale fracției de ejecție
sau ale clasei NYHA.
Un nivel de 447 pg/ml sau mai mare al
BNP înaite de implantare a prezentat o specificitate de 79% și o sensibilitate
de 62% pentru a prezice răspunsul la CRT, notează autorii.
„La managementul insuficienței cardiace
trebuie luate în calcul mai multe opțiuni terapeutice și trebuie avut în vedere
o monitorizare atentă a parametrilor necostisitori, cum ar fi nivelul de BNP,
pentru a aprecia oportunitatea studiilor mai sofisticate (de exmeplu
ecocardiografia pentru dissincronism), în lumina cărora poate fi justifictă sau
nu aplicarea noilor modalități terapeutice”, a concluzionat dr. Shivkumar.
Am J Cardiol 2007;99:242-246.
Acest articol a fost citit de 1481 ori.
|