|
10 Martie 2006 |
 Molluscum Contagiosum este o infecție comună, în
general benignă, a pielii. Este
mai frecventă la copii, adulți activi sexual și la pacienții imunodeprimați. Este
cauzată de molluscipox virus, un membru al familiei poxviridae. Acest virus se
diferențiază de celelate virusuri pox prin faptul că produce leziuni care se
remit spontan, tumorete ombilicate ale pielii mai degrabă decât vezicule. Molluscum contagiosum,
o erupție cutanată și
mucoasă cauzată de Molluscipox virus a fost pentru prima dată descrisă de
Bateman la începutul secolului al XIX-lea.
Moluscum contagiosum se prezintă sub
forma unor proeminențe de dimensiuni diferite: gămălie de ac până la bob de
piper, rotunde, hemisferice, de culoarea pielii, relativ dure la palpat.
Numărul leziunilor variază între una și câteva zeci. Unele elemente (mai ales
cele mai mari) pot fi centrate de o mică depresiune. Dacă sunt apăsate mai
puternic din ele se elimină o masă păstoasă sau semilichidă albicioasă. Manevra
însă nu este recomandabilă, deoarece favorizează împrăștierea virusului în
vecinătate. Este o afecțiune întâlnită mai ales la copiii care frecventează
bazinele de înot sau la cei cu imunitate scăzută.
Tratament Molluscum contagiosum este o afecțiune autolimitată care, lăsată netratată,
care se vindecă spontan la pacientul imunocompetent dar care evoluează și se
agravează la cel imunodeprimat Unii pacienți își rup leziunile ceea ce duce la
răspândirea bolii. Pe ade altă parte, unele
școli și grădinițe nu primesc copii care au leziuni produse de Molluscum
contagiosum. Există mai multe metode chirurgicale sau medicamentoase care să
ducă la dispariția acestor leziuni. Recent au fost
introduce tratamente antivirale și imunomodulatoare. Iată câteva exemple:
Criochirurgia
Una dintre cele mai rapide și eficiente metode de tratament este crioterapia.
Nitrogen lichid, gheață uscată sau Frigiderm se aplică pe fiecare leziune
pentru câteva secunde. Este posibil ca repetarea tratamentului să fie necesară
peste 2-3 săptămâni. Acest tratament poate determina hipersa hipopigmentarea
pielii.
Eviscerarea
Aceasta este o metodă ușoară de îndepărtare a leziunilor prin eviscerarea
miezului ombilicat sau cu un obiect ascuțit. Această metodă poate fi aplicată
și acasă dar e foarte posibil să nu fie tolerată de copiii mici.
Cauterizarea
Această metodă este dureroasă, se efectuează cu ajutorul unui electrocauter și
este recomandat să se efectuaze cu anestezie locală. Prin această metodă se
obține țesut pentru stabilirea diagnosticului histopatologic.
Folosirea de bandă adezivă
O altă metodă de tratament este reprezentată de folosirea benzii adezive.
Partea adezivă a benzii se lipește deasupra leziunii și apoi se îndepărtează,
acțiune care va îndepărta epidemia de la suprafața leziunii. Se repetă de 10-20
de ori. Folosirea aceleiași benzi poate determina răspândirea virusului pe
pielea neafectată.
Podofilina și Podofilox
O tinctură 25% de benzoină sau alcool poate fi apicată o dată pe săptămână.
Acest tratament necesită unele prcauții. El conține două mutagene quercetin și
kaempherol care pot afecta țesutul sănătos din jurul leziunii determinând
leziuni erosive la acest nivel dar care poate avea și efecte sistemice cum ar
fi neuropatia periferică, afectare renală, ileus paralitic, leucopenie și
trombocitopenie mai ales dacă este folosit din abundență pe suprafețe mucoase.
Podofilox este o alternativă la podofilină care poate fi folosită de către
pacient acasă. Doza recomandată este de 0,05ml din soluția 5% de două ori pe zi
timp de trei zile.
Cantaridina
Cantaridina (soluție 0.9%) a fost utilizată cu success în tratamentul MCV. Se
aplică pe leziuni și se lasă pe loc cel puțin 4 ore, apoi se spală. Cataridina
poate determina leziuni severe. Ea trebuie testată inițial pe leziuni isolate.
Nu se utilizează la nivelul feței. Dacă tratamentul este bine tolerat atunc
poate fi repetat săptămânal până la dispariția leziunilor. În mod normal sunt
necesare 1-3 tratamente.
Tretionina
Crema Tretionină 0,1% a fost utilizată în tratamentul MCV. Se aplică pe leziuni
de două ori pe zi. Dispariția leziunilor a fost raportată în ziua 11 de
tratament. Crema Tretionină 0,05% a fost utilizată cu succes pentru reducerea
iritației.
Cimetidina
Cimetidina, un inhibitor al receptorilor H2 (histaminici) determină dispariția
leziunlor la 9 din 13 pacienți, conform unui studio nerandomizat. Conform
acestui studiu doza utilizată a fost de 40mg/kgc/zi administrate în două prize,
timp de două luni. Autorii recomandă studii ulterioare pentru stabilirea
eficacității și a dozelor optime de cimetidină. Datorită interacțiunilor
medicamentoase ale cimetidinei se recomandă revizuirea tratamentelor simultane.
Hidroxidul de Potasiu
O altă obțiune de tratament este hidroxidul de potasiu. Studii au demonstrate
eficacitatea și recomandă utilizarea concentrației de 5% în uzul pediatric.
Rezoluția leziunilor apare în 30 de zile.
Terapia prin laser (Pulsed dye laser) Terapia cu ajutorul laserului s-a dovedit a fi eficientă în
tratamentul MCV. Această terapie este documentată ca având rezultate excelente,
este bine tolerată, fără cicatrici sau anomalii de pigmentare. Leziunile se
vindecă în două săptămâni. Studiile arată că 90-96% dintre leziuni se remit
după o singură ședință. Acest tratament este extreme de efficient dar costul
redicat îl face mai greu abordabil.
Imiquimod
Imiquimod cremă 5% este un imunomodulator care nu determină efecte adverse
toxice la copii. Se aplică local timp de patru săptămâni. Vindecarea leziunilor
poate dura până la 3 luni.
Cidofovir
Cidofovir este un medicament cu proprietăți antivirale. Poate fi administrat
topic sau local prin injecții intralezionale în mai multe infecții cutanate.
Crema cidofovir 3% a fost utilizată cu success în tratamentul MCV cu remiterea
leziunilor în 2-6 săptămâni. Costul ridicat, carcinogenitatea demonstrată de
unele studii mici și necesitatea preparării sale i-au redus mult utilitatea.
La pacienții imunocompetenți leziunile sunt autolimitate în general. Totuși,
există terapii adecvate multiple. La pacienții imunodeprimați pot apărea
leziuni potențial desfigurante, terapiile locale fiind ineficiente; efect pot
avea medicamentele antivirale și imunomodulatoare.
Acest articol a fost citit de 6260 ori.
|
