 Serviciile de sănătate mintală din toată lumea se
bazează în mod comun pe asumpția că a fi supărat sau dezorientat este o stare
asemănătoare unei boli, notează psihologul John Read de la Universitatea Auckland din Noua
Zeelandă, în ediția din 22 septembrie a grupului editorial Project Syndicate.
În ziua de azi, din ce în mai
multe probleme sunt considerate "tulburări" sau
"afecțiuni", cauzate, se presupune, de predispoziții genetice sau
dezechilibre chimice. În acest context, tristețea devine "tulburare
depresivă", grijile,
"tulburare anxioasă", iar timiditatea excesivă "tulburare a unei
personalități eschivante". De asemenea, dacă recurgi la bătaie, suferi de
o "tulburare explozivă intermitentă", iar apelul în exces la băutură,
medicamente, jocuri de noroc și mâncare sunt considerate afecțiuni mintale. Etichete
asemănătoare se aplică persoanelor care recurg la prea puțină mâncare, somn,
sau sex.
Nici
copiii nu scapă de aceste etichete. Dacă ești slab la matematică suferi de ceea
ce se poate numi "tulburări legate de matematică", iar dacă ignori
sentimentele celorlalți ai pur și simplu o "tulburare de
comportament". Dacă la aceste manifestări se mai adaugă și furia,
respectiva afecțiune primește numele de "sfidare ostilă".
Unul
din "diagnosticele" care apar des este tulburarea care presupune
"deficitul de atenție/ hiperactivitate ". "Simptomele"
acesteia includ neastâmpărul, pierderea diverselor lucruri, vorbitul excesiv,
dificultatea de a se juca în liniște sau de a răspunde la mutări. În mod
evident, se întâmplă că unii copii să aibă aceste probleme.
Potrivit
lui John Read, a face liste de comportamente, a da etichete cu rezonanță
medicală oamenilor care manifestă astfel de comportament și a folosi ulterior
prezența acestor simptome pentru a dovedi că o persoană suferă de anumite
afecțiuni mintale este o întreprindere nulă din punct de vedere științific,
deoarece nu ne spune nimic despre cauzele acestor tulburări și despre soluțiile
pe care le-am putea găsi.
Care
sunt motivele deci pentru care această abordare simplistă, în mod clar
neștiințifică și deseori dăunătoare a câștigat o asemenea influență?
Un
prim motiv ar fi că pare tentant să evităm să ne confruntăm cu evenimentele
dureroase din viața noastră care ar putea fi cauza dificultăților noastre. În
plus, dacă doar acceptăm dignosticele la îndemână, nimeni nu poate fi blamat.
Nimeni nu trebuie să recurgă la vreo soluție diferită, în afară de cea care
presupune luarea de pastile. Am fost doar suficienți de nenorocoși pentru a ni
se întâmpla să suferim de această "afecțiune".
În
al doilea rând, un model de patologie individuală este de neprețuit pentru
politicieni, în condițiile în care aceștia nu mai sunt nevoiți să cheltuiască
bani pentru programele de prevenire ale problemelor sociale cum ar fi stressul
predominant, sărăcia, discriminarea, neglijarea copiilor, abuzurile,
singurătatea, probleme despre care cercetările au demonstrat în mod repetat că
joacă un rol important în afectarea sănătății mintale.
În
al treilea rând, progresele incitante făcute în domeniul tehnologiilor pentru
studierea creierelor și genelor noastre ne-au insuflat speranța că suntem pe
cale de a descoperi cauzele biologice, sau soluțiile, pentru a pune capăt
suferinței și confuziei umane.
În
al patrulea rând, nu trebuie uitat faptul că industria farmaceutică, alimentată
de dorința noastră de a găsi rezolvări rapide, a depus un considerabil efort
pentru a promulga noțiunile de "tulburare" sau de
"afecțiune" în toate aspectele vieții noastre zilnice. Având în
vedere că scopul fundamental al companiilor farmaceutice este producerea de
profit pentru proprietarii acestora, pare extrem de firesc ca respectivele
companii farmaceutice să ne încurajeze să considerăm mâncatul, dormitul sau
sentimentele în exces (sau în deficit) drept afecțiuni care necesită o cură cu
medicamente.
Pe
de altă parte, sondajele de opinie din toată lumea indică că majoritatea
oamenilor sunt de părere că problemele emoționale, incluzând chiar și pe cele
considerate severe cum ar fi auzitul vocilor, sunt în primul rând cauzate de
problemele pe care le avem, mai degrabă de afecțiuni ale creierului sau de
gene. De asemenea, publicul se declară de partea abordărilor psiho-sociale, cum
ar fi discuțiile cu alte persoane, acceptarea de sfaturi, sau ajutarea
prietenilor pentru a face rost de o slujbă, mai degrabă decât medicamentele,
electro-șocurile sau admiterea într-un spital psihiatric.
Unii
experți insistă asupra faptului că bolile mintale sunt boli ca toate celelalte,
în pofida numeroaselor studii care arată că, dacă adoptăm abordarea medicală,
dobândim mai multe prejudecăți și devenim mai speriați.
Potrivit
semnatarului articolului, serviciile pentru sănătate mintală ar trebui să facă
mai mult decât să ne trateze sentimentele pe cale chimică sau să controleze
dificultățile copiilor noștri prin amfetamine.
Există
un spectru variat de tratamente eficiente care nu presupun creșteri în
greutate, disfuncții sexuale, pierderi de memorie sau dependență. Sponsorii și
decidenții politici care ne țin la curent cu ultimele cercetări au început să
introducă mai multe terapii care presupun discuții, mai multe alternative la
spitalizare, mai multe servicii adaptate cultural, mai multe terapii adresate
familiei și, cel mai important, o consultare mai autentică a celor care au
nevoie de astfel de tratamente în privința mijloacelor efective de tratament.
Faptul
că aceste tratamente nu sunt folosite mai frecvent, nu înseamnă că ele nu sunt
eficiente ,ci că ele nu aduc profituri companiilor de medicamente, conchide
John Read.
Acest articol a fost citit de 2562 ori.
|
