|
Marker molecular ce pare a detecta cancerul de pancreas. |
|
|
|
09 Mai 2007 |
 Un nou studiu arată că
microARN poate identifica cancerul pancreatic letal și poate fi chiar capabil
să prezică supraviețuirea de scurtă sau lungă durată. Markerul promițător,
descris în numărul din 2 martie al revistei Journal of the American Medical Association, pare
a diferenția un pancreas sănătos de cazurile cu pancreatită cronică sau de
neoplazie. Autorii editorialului Dr.
Scott Waldman de la Thomas Jefferson University
din Philadelphia, Pennsylvania și Dr.
Andre Terzic de la Mayo Clinic din Rochester, Minnesota, subliniază faptul că,
astfel, oncologia clinică este pusă în fața unor inovații fără precedent și
prezic mari progrese în decodarea patobiologiei bolilor. Valorificarea
întregului potențial dat de progresele în continuă transformare duce la
afirmarea și definirea unor noi biomarkeri ce promovează prevenția țintită în
cadrul bolilor neoplazice, diagnosticarea și tratarea pacienților.
Medicii avertizează însă că, cu toate
că biomarkerii reprezintă viitorul managmentului individualizat al bolnavilor
cu cancer, potențialul lor încă nu este pe deplin înțeles.
Autorul studiului Dr. Mark Bloomston de
la James Cancer Hospital și Solove Research Institute, Ohio State University,
subliniază că aceste noi descoperiri reprezintă doar un prim pas făcut pentru
identificarea microARN ca o uneltă care vine în ajutorul diagnosticării
bolilor, care poate prezice evoluția și posibil, în viitor, soclul dezvoltării
unor noi, potențiale terapii. Dr. Bloomston afirmă că cercetarea genetică
câștigă tot mai mult teren și reprezintă o frontieră importantă în managmentul
bolilor.
Expresia anormală a microARN este
considerată a contribui la carcinogeneză prin promovarea expresiei
protooncogenelor sau prin inhibarea expresiei genelor supresorilor tumorali. Cu
toate acestea, rolul microARN în adenocarcinomul ductal pancreatic rămâne
neclar.
Investigatorii au descris o serie de
experimente menite să identifice patternul global al expresiei microARN în
cadrul adenocarcinomului de pancreas. Aceste experimente s-au făcut cu scopul
de a defini un microARN care să diferențieze țesutul sănătos de cel neoplazic.
Întrucât cancerul de pancreas apare frecvent la pacienții cu antecedente de
pancreatită cronică s-a folosit un grup de control cu specimene de la persoane cu
această afecțiune. Astfel au fost recoltate mostre ARN de la specimene de
pancreas din National Cancer Institute, mostre provenind din țesut pancreatic
neoplazic, țesut sănătos sau cu pancreatită cronică.
Cercetătorii au reușit să diferențieze,
în 90% din cazuri, pancreasul sănătos de cel neoplazic și în 93% din cazuri, de
pancreasul suferind de pancreatită cronică.
Un subset al microARN s-a dovedit a
avea valoare prognostică în identificarea
pacienților cu neoplasm de pancreas care au supraviețuit mai mult de 24 de
luni, comparativ cu cei care au supraviețuit mai puțin. În plus expresia unui
specimen specific al microARN prezice o supraviețuire globală redusă(în medie
14.3 luni) comparativ cu pacienții ai căror formațiuni tumorale nu expimau
acest specimen(supraviețuire medie 26.5 luni).
Aceste rezultate scot în evidență
potențialul microARN în definirea unui profil și a unui prognostic precum și în
stabilirea riscului identificând pacienții cu cancer de pancreas cu risc scăzut
și cu risc crescut, notează editorialiștii. Cercetările subliniază de asemenea
valoarea potențială a microARN ca țintă terapeutică. Oamenii de știință au
adăugat că, relațiile ce definesc utilitatea clinică a unui biomarker ar trebui
evaluate în trialuri clinice randomizate și ulterior validate în trialuri de
urmărire. JAMA.
2007;297:1901-1908, 1923-1925.
Acest articol a fost citit de 1416 ori.
|