 În cazul în
care canabisul nu ar fi fost cunoscut și bioprospectorii l-ar fi găsit deodată
într-o zonă muntoasă îndepărtată, descoperirea acestuia ar fi fost calificată
drept o realizare epocală a lumii medicale, notează săptămânalul britanic The
Economist. Oamenii de știință ar dori să lăude potențialul
canabisului pentru tratarea mai multor afecțiuni, de la durerile din cadrul
bolilor maligne și s-ar minuna de farmacopeea sa bogată - multe
dintre substanțele sale chimice imitând
moleculele vitale din corpul omenesc. În realitate, canabisul este folosit de om
de mii de ani și este considerat de multe guverne (în special de cel american)
un drog periculos nefolositor. Orice sugestie potrivit căreia această plantă ar
putea fi folositoare din punct de vedere medical este din punct de vedere
politic un lucru controversat, indiferent de poziția științei. În acest
context, joi, 20 aprilie, ”Food and Drug Administration” (FDA)
din SUA a emis un comunicat prin care anunța că nu este acceptat fumatul marijuanei ca tratament medical în SUA.
Acest comunicat surprinde în mai multe
privințe. Una dintre acestea ar fi că supervizează un raport elaborat în 1999
de Institute of Medicine (IOM),
parte a Academiei Naționale de Știință (National
Academy of Sciences), ce a ajuns la o concluzie diferită. John Benson, profesor
de medicină în cadrul Universității de la Nebraska, și co-președinte al
comitetului care a întocmit raportul, a descoperit câteva informații
științifice care sprijină ideea folosirii marijuanei ca medicament, pe perioade
scurte de timp, pentru anumite categorii de pacienți - chiar și în cazul
marijuanei care se fumează.
Acesta este un lucru important, deoarece
una dintre obiecțiile legate de marijuana este aceea că atunci când este arsă,
fumul degajat conține multe substanțe nocive descoperite și în fumul tutunului,
precum gudron carcinogenic, cianură și monoxid de carbon. Până în prezent,
rapoartele IOM susțin ceea ce mulți pacienți care suferă de scleroză în plăci,
SIDA sau cancer - și medicii acestora - știu de mult timp. Și anume că drogul
le oferă niște beneficii medicale mai presus de cele ale medicamentelor pe care
deja și le administrează, în pofida riscurilor pe care le prezintă fumatul.
Acesta este probabil motivul pentru care unele studii demonstrează că mulți
medici recomandă pacienților lor să
fumeze canabis, chiar dacă nu le pot prescrie acest lucru. Iar pacienții
sunt nevoiți astfel să recurgă la piața neagră a drogurilor pentru a beneficia
de acestea.
Un alt motiv pentru care comunicatul
emis de FDA pare nepotrivit este acela că pare lispit de judecată. Canabisul
este folosit ca plantă medicinală de milenii. De fapt, guvernul american
achiziționa canabis în scopuri medicale înaintea interzicerii acestui lucru, la
începutul anilor '90. În zilele noastre, canabisul este folosit în lumea
întreagă, chiar dacă este ilegal, pentru a alina
durerea și anxietatea, pentru a ajuta la somn și pentru a preveni crampele
și spasmele musculare. De exemplu, două dintre marile sale beneficii sunt
acelea de a combate starea de vomă și a crește apetitul - calități pe care
bolnavii de SIDA și cei care fac chiomioterapie pentru combaterea cancerului le
consideră benefice. Atât de benefice încât FDA a acordat licență unui drog
numit Marinol, o versiune sintetică
a ingredienților activi din marijuana - delta-9-tetrahidrocanabinol (THC). Din
păcate, mulți dintre cei care au folosit acest medicament se plâng că intră
într-o stare euforică accentuată (nu
acesta fiind lucrul pe care și-l doreau) și nu este atât de eficient și nici
ieftin, precum marijuana. Acest lucru s-ar putea datora faptului că Marinol
este ingerat în stomac, ceea ce înseamnă că este metabolizat înainte de a fi
absorbit. Sau ar putea fi faptul că beneficiile medicale ale canabisului se
datorează efectului interdependent al multitudinii substanțelor chimice pe care
acesta le conține.
Ce se fumează de fapt?
THC este ingredientul activ cel mai
cunoscut al canabisului, dar nu singurul. În cadrul ultimei evaluări, s-a
constatat că marijuana conține aproximativ 70
de substanțe organice, precum THC și altele din aceeași categorie, fiind
destul de cunoscute. Aceste substanțe chimice activează moleculele-receptori
din corpul uman, în special receptorii de la suprafață, sensibili la
canabinoizi, ale unor celule nervoase ale creierului și stimulează schimbări la
nivelul activității biochimice a organismului. Dar detaliile în acest sens sunt
totuși vagi - în special cele referitoare
la efectele asupra moleculelor.
Sunt necesare cercetări avansate. Mai
ales în ceea ce privește multitudinea de specii de canabis, cu diferite
combinații de canabinoizi, care îi vor determina pe cercetători să evalueze
dacă o specie are efecte mai benefice decât alta, putând stabili care dintre
ele are beneficii mai mari asupra spasticității datorate sclerozelor sau asupra
durerilor cauzate de SIDA. Cu toate acestea, în SUA acest tip de cercetare a
fost sistat din cauza faptului că marijuana este considerată ilegală de către Drug Enforcement Administration (DEA),
care nu a acordat autorizație oamenilor de știință să cultive această plantă pentru
a o cerceta.
Încă din 2001, de exemplu, dr. Lyle Craker, cercetător în cadrul
Universității din Massachusetts, a încearcat să obțină o autorizație din partea
DEA pentru a cultiva canabis în scopuri științifice. După ani de tergiversări
și presiuni exercitate asupra DEA pentru a lua o decizie în acest sens,
aplicația doctorului Craker a fost respinsă în 2004. Povestea continuă și un
judecător DEA (care prezidează un proces qvasi-judiciar în interiorul agenției)
audiază apelul care s-ar putea încheia în această vară.
Anjuli
Verma, director pledant al American Civil Liberties Union /ACLU/, un grup
care îl sprijină pe doctorul Craker în lupta sa, susține că și în cazul în care
judecătorul DEA pledează în favoarea cererii doctorului, administratorul șef al
agenției poate decide însă dacă va permite sau nu cultivarea canabisului. Și,
după cum indică, DEA este o organizație politică însărcinată cu legile privind
drogurile. Așa că, susține ea, ACLU trenează în acest lung proces de multă
vreme și este pregătită să mai facă un apel dacă este nevoie - unul care ar
urma să fie audiat în cadrul Curții Federale din cadrul sistemului judiciar
normal.
Viziunea lui Anjuli Verma privind
comunicatul emis de FDA este aceea că și alte brațe ale guvernului exercită presiuni
asupra agenției de a face un anunț public care să fie în concordanță cu
ideologia Casei Albe în ceea ce privește drogurile, cu DEA și un număr de
congresmeni care sunt împotriva cultivării canabisului. Guvernul federal a
făcut vâlvă pe seama faptului că în ultimii ani 11 state au adoptat legi prin
care aprobau folosirea marijuanei în scopuri medicale. În acest context, este
notabil faptul că declarația emisă de FDA subliniază că marijuana fumată nu a
trecut prin procesul necesar pentru a fi putea fi considerată un medicament
recomandat, pentru a fi prescris (nici nu are perspective în acest sens, din
cauza faptului că fumatul dăunează sănătății). Comunicatul subliniază faptul că
fumatul marijuanei ar deschide ușile agenției spre a aproba și alte metode de
achiziționare.
Speranțe mai sunt totuși ...
Donald Abrahams, profesor la Clinica
Medicală din cadrul Universtității din California, San Francisco, a lucrat
asupra unei astfel de opțiuni. Lui i s-a permis de către National Institute on Drug Abuse (singurul furnizor legal de
canabis din SUA) să facă un studiu asupra unui atomizor german care încălzește
canabisul până la temperatura vaporizării, când elimină canabinoizi fără fumul
specific țigării cu marijuana și cu un conținut mai mic de carcinogeni.
Acest lucru este încurajator. Dar nu
abordează problema mai amplă referitoare la efectele produse de canabinoizi.
Pentru a stabili aceste lucruri, cercetătorii trebuie să poată să își
organizeze propriile programe de cultivare a canabisului.
În America, acest lucru este însă
imposibil. Dar este posibil în alte țări. În anul 1997, de exemplu, guvernul britanic i-a solicitat lui
Geoffrey Guy, președintele executiv și fondatorul companiei GW Pharmaceuticals, să propună un
program de folosire a canabisului în componența produselor farmaceutice.
În anii ce au urmat, GW a alcătuit o
"bibliotecă" de peste 300 de specii de canabis și a obținut
drepturile de a cultiva între 30 și 40 de specii ale acestei plante. Compania a
descoperit genele care controlează producerea de canabinoizi și a putut
specifica în limite stricte cei mai importanți șapte sau opt canabinoizi,
deținând în prezent tehnica de altoire a acestor specii pentru a obține
combinațiile dorite.
Totuși, aceste cunoștințe sunt departe
de a fi de nivel academic. Anul trecut, GW a obținut aprobarea în Canada pentru
folosirea primului său drog, Sativex,
care este un extract de canabis ce se pulverizează sub limbă, fiind destinat
pentru combaterea durerilor neuropatologice în cazul sclerozelor în plăci.
Sativex este disponibil, dar la un grad mult mai restrictiv, în Spania și Marea
Britanie și în clinici experimentale, unde e folosit în diferite scopuri, cum
ar fi durerile provocate de artritele reumatoide.
La începutul acestui an, compania a
făcut primul pas pentru a obține aprobarea de reglementare pentru Sativex, în
America, când FDA l-a acceptat drept candidat legitim pentru clinicile
experimentale. Dar mai este încă mult timp până când acest lucru se va
finaliza.
Iar această întârziere ridică un semn
de întrebare. De îndată ce va fi accesibil, un medicament bine formulat și
testat științific ar trebui să bată un medicament din plante. Nimeni nu va
protesta să se mestece niște iarbă uscată când aspirina este disponibilă. Dar,
între timp, există o trebuință medicală neîmplinită, după cum indică raportul
întocmit de IOM, care ar putea fi rezolvată într-un mod ușor și deloc
costisitor - în cazul în care guvernului american i-ar păsa mai mult de
suferință decât de atitudine. (Rompres)
Acest articol a fost citit de 3203 ori. |
