Legătura strânsă dintre copil și mamă în timpul
sarcinii are loc atât la nivel celular cât și la cel afectiv, al cărui centru
neuronal este în creier. Mama și copilul aflat în pântec dezvoltă astfel o
relație care are o puternică bază biologică încă din primele luni de sarcină. O
lucrare publicată de Universitatea din Navarra reușește să explice ultimele
progrese științifice asupra acestui fenomen
natural care face ca embrionul, care este o
entitate străină organismului matern să nu fie respins de corpul mamei ca un
pericol și să nu fie activate mecanismele de apărare corespunzătoare. Profesoara de la catedra de Biochimie
Natalia Lopez Moratalla, autoare a lucrării, a explicat în prezentarea sa la
Madrid, că această toleranță inmunologică se generează prin intermediul unor
substanțe pe care le eliberează embrionul încă din primele zile de viață și
care dezactivează celulele materne care suscită respingerea. Una dintre
descoperiri este că femeile însărcinate au, în măduva osoasă, celule sușă multipotențiale
provenite de la făt, în proporție de două până la șase unități la mililitru de
sânge. Acest fenomen poartă numele de ”microchimerism”. ”S-a verificat că
acestea apar din a patra săptămână de sarcină și că rămân în corpul femeii pe
întreaga durată a vieții. Existența lor a fost dovedită și după 20 de ani în
regenerarea spontană a inimii mamelor care sufereau de cardiopatie sau în
repararea hepatică”, a explicat Natalia Lopez Moratalla
. Colegul său Manuel Gimenez Amaya,
profesor la catedra de Embriologie la Universitatea Autonomă din Madrid, a subliniat că
această descoperire poate avea ” importante aplicații clinice având în vedere
că este vorba de celule diferite care conviețuiesc”. Însă această parte
moleculară este un complement important în legătura de afectivitate cu fetusul,
care se produce în creierul mamei ca urmare a modificării hormonilor în timpul
sarcinii. Elementul-cheie este oxitocina, hormonul încrederii și al plăcerii și
cortizolul, un hormon care este activat ca răspuns la stres. ”Într-o situație
de stres, neuronii cerebrali ai hipotalamusului generează un factor care
determină eliberarea de cortizol, însă la femeile gravide nu este așa. Între
luna a doua și a patra de sarcină, ovarele de 10 până la 100 de ori mai mult
progesteron și se diminuează astfel răspunsul emoțional și fizic la stres”,
precizează Lopez Moratalla. Pe de altă parte, cercetători de la
Universitatea din Harvard au avertizat asupra pericolului pe care îl presupune
starea de stres la femeile însărcinate. Ei au descoperit că o stare prelungită
de stres și contactul cu anumiți alergeni pot predispune la sugarul hrănit la
piept îmbolnăvirea de astm infantil. Cercetătorii americani au explicat că
stresul la femeile însărcinate poate influența sistemul imunologic al
bebelușului. Una din concluziile studiului realizat în mediu urban asupra a 387
de mame lactante și care au fost supuse la nivele diferite de stres, a fost că
expunerea la alergeni (acarienii din praful locuinței) în timpul sarcinii, duce
la creșterea nivelului de imunoglobulină E, anticorpul care are legatură cu
imunitatea.
Potrivit cercetătorilor spanioli, în timpul sarcinii, fetusul trimite semnale
care stimulează producerea, începând din luna a cincea de sarcină, a unui
neurotransmițător denumit oxitocina, corelat cu încrederea. Profesorul spaniol
a explicat că în urma acestui proces ”se acumulează oxitocina în diferite zone
ale creierului, iar acestea generează schimbări structurale și funcționale care
au drept consecință creșterea afectivității față de copilul purtat în pântec”.
Această legătură afectivă a fost vizualizată cu ajutorul rezonanței magnetice
funcționale a creierului în care se observă cum la vederea imaginii propriului
copil se activează partea legată de afectivitate. Prin sistem s-a descoperit că
răspunsul cerebral este mai intens în timpul plânsului copilului decât la cel
al râsului, servind mai bine la recunoașterea a ceea ce dorește copilul. La fel
se întâmplă și când se prezintă o situație negativă, cum este de exemplu, cea
de separare spre deosebire de cea a jocului.
Oxitocina, care se acumulează în timpul sarcinii, începe să se elibereze la
fiecare mișcare a fătului înainte a se naște /celebrele lovituri cu picioarele/
dar și în timpul nașterii și al alăptării, sau când nou-născutul suge la piept,
intensificând afectivitatea mamei. ”Aceste prime contacte fizice întăresc
legătura dintre mamă și copil, care rămân gravate în creier”, asigură
cercetătorul spaniol. Ea a subliniat însă că această relație specială poate fi zdruncinată
dacă apare o alterare emoțională care să rupă echilibrul și atunci instinctul
matern pierde din intensitate. În unele cazuri poate fi chiar patologic. /Rompres/
Legătura strânsă dintre copil și mamă în timpul
sarcinii are loc atât la nivel celular cât și la cel afectiv, al cărui centru
neuronal este în creier. Mama și copilul aflat în pântec dezvoltă astfel o
relație care are o puternică bază biologică încă din primele luni de sarcină. O
lucrare publicată de Universitatea din Navarra reușește să explice ultimele
progrese științifice asupra acestui fenomen
natural care face ca embrionul, care este o
entitate străină organismului matern să nu fie respins de corpul mamei ca un
pericol și să nu fie activate mecanismele de apărare corespunzătoare.
