|
Latura întunecată a consumului crescut de calciu și de vitamină D la vârstnici. |
|
|
|
07 Mai 2007 |
 Într-un studiu destinat examinării legăturii dintre
dietă și leziunile cerebrale cercetătorii au evidențiat o corelație pozitivă,
semnificativă statistic, între ingestia unor cantități mai mari de calciu și
vitamina D și volumul total al leziunilor cerebrale, evidențiate prin RMN, la
adulții vârstnici. Rezultatele cercetărilor noastre prinvind existența unei
legături între leziunile cerebrale
și consumul crescut de calciu și de vitamina D
ridică un mare semn de întrebare asupra posibilelor efecte secundare ale
consumului crescut al acestor nutrienți-afirmă Dr. Martha E. Payne de la Duke
University, Durham, Carolina de Nord.
Având în vedere faptul că studiul a
fost unul cross-sectional, nu se poate trage concluzia că, calciul sau vitamina
D au produs leziunile cerebrale pe care investigatorii le-au descoperit. Totuși
cercetătorii presupun că faptele evidențiate s-ar datora calcificării
vasculare, calciul fiind reținut în peretele vascular.
Cercetătorii au cuantificat cantitatea
de calciu și de vitamină D ingerată cu ajutorul unor chestionare privind
obiceiurile alimentare și efectuând scanări RMN la 232 de indivizi vârstnici,
femei și bărbați, cu o medie de vârstă de 71 de ani.
Toți subiecții aveau anumite leziuni
cerebrale, de dimensiuni variate, însă cei care au raportat un consum mai
crescut de calciu și de vitamină D prezentau o probabilitate semnificativ mai
mare de a avea un volum lezional cerebral mai mare, cuantificat prin multiple
scanări RMN.
Aceste asocieri pozitive au rămas
semnificative în două modele multivariabile separate, controlate din punct de
vedere al vârstei, hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat, afecțiunilor
cardiace și depresiei. Într-un model multivariabil conținând indivizi cu consum
crescut de calciu și de vitamina D și indivizi cu consum crescut de vitamina D,
doar grupul cu ingestie crescută de vitamina D a păstrat o asociere pozitivă
semnificativă cu volumul leziunilor. Dr. Payne a notat că, consumul crescut de
calciu și de vitamină D a fost promovat în ultimii ani ca o cale de prevenire a
pierderii densității osoase odată cu vârsta. Investigatorii își exprimă astfel
îngrijorarea că aceste surplusuri de calciu ar ajunge mai degrabă la nivelul
pereților vaselor sanguine decât la nivelul oaselor
Dr. Payne concluzionează că în viitorul
apropiat sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă calciul și
vitamina D determină, pe termen lung, calcificări vasculare și leziuni
cerebrale
Acest articol a fost citit de 1450 ori.
|