Insulina umană inhalatorie asigură un nivel al controlului glicemic comparabil cu administrarea subcutanată a insulinei fiind însoțită doar de efect minor și reversibil asupra funcției pulmonare, susțin datele publicate în The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism. Dr. Paul Norwood de la University of California at San Francisco, Valley Research, Fresno, a subliniat faptul că, controlul diabetul este foarte slab în SUA, una dintre cauze fiind inițierea tardivă a tratamentului cu insulină. Forma inhalatorie ar permite inițierea mai rapidă a terapiei cu insulină și ar duce probabil la scăderea valorii medii a glicemiei și a ratelor complicațiilor.
  Dr. Norwood a caracterizat împreună cu colegii săi impactul tratamentului cu insulină inhalatorie pe termen scurt asupra controlului glicemiei și asupra funcției pulmonare. Studiul a fost efectuat pe o perioadă de 24 de săptămâni și a inclus 226 de nefumători cu diabet zaharat tip 1 și cu funcție pulmonară normală.
  Autorii au raportat că, la 6, 12 și 24 de săptămâni, nivelul mediu al hemoglobinei A1c (HbA1c) a scăzut în mod similar cu cel al pacienților sub tratament cu insulină subcutanat. La sfârșitul săptămânii 12, 46% din pacienții care urmau tratament cu insulină inhalatorie și 57% din pacienții care urmau tratamentul cu insulină subcutanat au avut un nivel al HbA1c egal sau mai mic de 7%. Riscul global pentru evenimente hipoglicemice a fost cu aproximativ 50% mai mic la pacienții care au urmat tratamentul inhalator. Declinul VEMS-ului și a capacității de difuziune a monoxidului de carbon a fost redus la pacienții tratați cu insulina inhalatorie, nu a progresat pe parcursul celor 12 săptămâni și a fost reversibil după întreruperea tratamentului.
  Dr. Norwood este de părere că insulina inhalatorie și cei administrată subcutanat pot fi interschimbate fără nicio problemă. “Personal am pacienți care urmează tratamentul inhalator de 5.5 ani. Nu au existat diferențe semnificative între controlul glicemiei și funcția pulmonară” a adăugat cercetătorul.

J Clin Endocrinol Metab 2007;92:2211-2214.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*