 Gripa aviară este cunoscută de aproape 80 de ani, fiind determinată de tulpini
de virusuri aparținând tipului A, care circulă în întreaga lume, susțin
specialiștii. Receptivitatea este
generală la populațiile de păsări domestice și sălbatice, dar rezistența la
virus diferă de la specie la specie. Gripa aviară are un spectru larg de
manifestări clinice, de la forme ușoare, inaparente, la forme severe, cu
contagiozitate înaltă și deces rapid. Virusurile gripale aviare cunosc 15
subtipuri, dar nu toate determină forme severe, cu mortalitate mare.
În decursul ultimilor ani, doar două subtipuri s-au dovedit patogene - H5 și H7 -, ele fiind și cele care au
afectat omul, producându-i infecții severe, urmate de deces. Rezervorul de
viruși din natură sunt păsările cu rezistență crescută la infecție, manifestată
prin forme clinice inaparente, dintre acestea detașându-se păsările migratoare.
În
contrast cu acestea, păsările domestice
(în special găinile și curcanii) sunt susceptibile la infecție, ceea ce duce la
apariția unor focare și epizootii cu decese rapide, care pot să atingă niveluri
înalte (100%).
Infectarea păsărilor domestice se poate
face prin contactul direct sau indirect
cu păsările migratoare, în special cele de apă, iar calea de transmitere
poate fi aeriană sau acvatică, pentru că virusurile gripale se multiplică la
păsări în arborele respirator, dar și prin intermediul dejecțiilor, care ajung
în apele stătătoare.
Recent, s-a evidențiat rolul păsărilor
migratoare în transmiterea gripei aviare la distanțe mari, fapt ce impune o
monitorizare a acestui fenomen prin detectarea virusurilor în zonele implicate
în migrație. Există mai multe culoare de migrație, la nivel planetar, unul
fiind de interes pentru România (Marea Britanie-Delta Dunării-Nordul Africii).
În ultima perioadă s-a observat că și
unele virusuri aviare cunoscute a avea o patogenitate mai scăzută pot - după o
circulație de durată scurtă (6 luni) sau medie (9 luni) - să sufere mutații, devenind înalt patogene, cu o
mortalitate care poate să ajungă la 90%, cum a fost cazul de epizootie cu H5N2,
între anii 1983-1984, din SUA și cel din Italia, cu H7N1, între anii 1999-2001.
Virusurile
gripale au o contagiozitate foarte mare, viabilitate îndelungată în mediul
înconjurător, la temperaturi scăzute, fiind eliminate în zece zile la păsările
care supraviețuiesc. Lipsa unor măsuri corespunzătoare de control poate
determina persistența epizootiilor ani de zile (Mexic 1992-1995, cu virusul
H5N2).
Viabilitatea redutabilă a virusurilor
gripale umane și animale are la bază mai multe mecanisme. Unul dintre acestea
este mutația spontană, cauzată de
erorile apărute la replica virală. Mutația are ca efect schimbarea compoziției
genetice în timpul multiplicării și apariția unei noi variante atipice.
Un alt mecanism al variabilității
virusurilor gripale cu implicații majore în sănătatea publică și în apariția de
pandemii este interacțiunea genetică
dintre subtipurile virusurilor de tip A.
Transferul genelor virusurilor umane
este posibil în anumite condiții. Fenomenul apare în zonele unde există mari
aglomerări de oameni, păsări (domestice și sălbatice) și porci, cu proximă
coabitare. Porcinele fiind
susceptibile la infecții cu virus uman, dar și aviar, pot servi drept "vas de amestec" al
materialului genetic de la cele două virusuri, printr-o infecție mixtă,
determinantă în apariția unui nou subtip.
Până de curând, se credea că virusurile
aviare nu infectează direct omul, dar focarul apărut în 1997, în Hong Kong, și
altele , care au evoluat în anii următori, au demonstrat că unele virusuri aviare înalt patogenice
(H5N1, H7N7) pot trece bariera de specie, provocând infecții uneori grave
și decese, concomitent cu epizootii întinse severe și cu grad înalt de
mortalitate.
Specialiștii avertizează că virusul A/H5N1 suferă mutații rapide și are
capacitatea de a achiziționa gene de la virusuri care infectează alte specii
animale și că oamenii infectați cu virusurile umane circulante pot face un
"amestec genetic" al acestora cu cele aviare.
După o evaluare a situației actuale, Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
a anunțat că ne aflăm, din punctul de vedere epidemiologic, "în faza zero, nivel de pregătire 2 al
pericolului interpandemic", caracterizată prin confirmarea de cazuri
de gripă aviară la om (A/H5N1) prin transmiterea directă de la păsări și lipsa
probelor de transmitere interumană.
Planul de intervenție al OMS prevede
controlul focarelor de gripă aviară și al cazurilor umane, stabilirea
definiției de caz (febră, durere de gât, tuse, afectare pulmonară frecventă și
severă) și difuzarea definiției în rețeaua de supraveghere internațională.
Măsurile
mai prevăd intensificarea supravegherii gripei la nivel național, regional și
internațional, prepararea și difuzarea reactivilor la Centrele Naționale de
Gripă, pentru diagnosticul infecțiilor cu virusul A/H5N1, controlul și
supravegherea călătorilor cu afecțiuni respiratorii care vin din zonele cu
focare de gripă aviară, trimiterea de urgență a virusurilor nesubtipabile
izolate de Centrul Național de Gripă la centrul OMS regional de referință,
prepararea de vaccin monovalent derivat din virusul A/H5N1, activarea
planurilor naționale de intervenție în caz de pandemie.
În ceea ce privește tratamentul și profilaxia gripei aviare
A/H5N1 cu antivirale, acestea și-au dovedit eficacitatea, dar costurile
foarte mari și cantitățile foarte mici disponibile limitează aplicarea lor. Ele
ar putea fi totuși o măsură de intervenție pentru o perioadă de trei-patru
luni, până la prepararea unui vaccin în cantități suficiente, susțin
specialiștii. (Rompres) Acest articol a fost citit de 1215 ori. |
