|
Ghidul Actualizat pentru Managementul Astmului |
|
|
|
27 August 2008 |
 Astmul este una dintre cauzele principale ale morbidității cronice și mortalității din întreaga lume. Denumiri precum, bronșită astmatiformă, traheobronșită spastică, wheezing recurent, tuse iritativă cronică, sindrom disfuncțional reactiv al căilor aeriene, etc. pretează fie la confuzii, fie nu acoperă realitatea astmului bronșic, și
de aceea nu se recomandă a fi folosite. La copil, diagnosticul de wheezing recurent poate fi acceptat .
Definiția astmului bronșic
- Clinic: boală cronică a căilor aeriene cu episoade recurente de wheezing, dispnee, constricție toracică și tuse – în special noaptea
sau dimineața devreme, respectiv obstrucția ocazională a fluxului aerian, adesea reversibilă spontan, sau sub tratament.
- Funcțional: hiperreactivitatea căilor aeriene
- Patogenic: inflamație cronică în care sunt implicate multe elemente celulare
Diagnosticul corect al astmului este esențial din cel puțin două motive: astmul este o boală cronică, practic incurabilă; ca urmare etichetarea unui pacient cu astm are consecințe sociale și psihologice importante, respectiv tratamentul antiastmatic este cronic și trebuie urmat pe termen lung (chiar pentru toată viața); ca urmare efectele secundare, chiar daca sunt mici, trebuie balansate de un beneficiu corespunzător.
Diagnosticul astmului este dificil din cel puțin două motive:
• Manifestările astmatice pot fi intermitente și din această cauză subapreciate de pacienți și medici
• Manifestările astmatice sunt nespecifice ceea ce conduce relativ des la un diagnostic eronat (supradiagnostic sau, mai des, subdiagnostic)
Manifestările astmatice
Diagnosticul de astm este sugerat de prezența simptomelor astmatice: dispneea, tusea, wheezing-ul (respirație șuierătoare), senzația de constricție toracică. Aceste simptome sunt relativ nespecifice.
Anumite caracteristici pot sugera astmul mai degrabă decât alte boli: variabilitatea (în cursul aceleiași zile sau de la o zi la alta sau de la un sezon la altul) și/sau intermitența (normal între manifestări); agravare nocturnă sau dimineața devreme; apariția după factori declanșatori specifici (alergene, antiinflamatorii nesteroidiene) sau nespecifici (fum, mirosuri puternice, aer rece, efort fizic, beta-blocante sistemice sau locale); ameliorare sau dispariție după tratament antiastmatic, istoric personal sau familial de astm sau alte boli atopice (rinită alergică, dermatită atopică)
Astmul tusiv (tusigen) este o formă particulară de astm care se manifestă exclusiv sau predominant prin tuse. Wheezing-ul este în mod caracteristic absent, însă dispneea poate fi prezentă dar subapreciată de pacient. Astmul tusiv trebuie diferențiat de alte cauze de tuse cronicăca : bronșita eozinofilică, reflux gastroesofagian, rinoree posterioară și sinuzită cronică (cunoscută și sub noua denumire de sindromul tusei de căi aeriene superioare – “upper airway cough syndrome”), tratamentul cu inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei, disfuncția de corzi vocale. Diagnosticul astmului tusiv necesită punerea în evidență a variabilității funcției pulmonare sau a
hiperreactivității bronșice și uneori evaluarea sputei induse pentru prezența de eozinofile.
Despre testele de diagnostic vom vorbi detaliat într-un articol viitor.
Acest articol a fost citit de 2871 ori.
|