|
Ghid clinic pentru diagnosticarea statusului epileptic în pediatrie |
|
|
|
14 Noiembrie 2006 |
 Un nou ghid clinic oferă ajutor clinicienilor
pentru a evidenția cauza statusului epileptic (SE) – o condiție amenințătoare
de viață și care afectează 31600 de copii pe an în Statele Unite. Autorii
ghidului au revăzut materialul științific publicat pe această temă în perioada
1970-2005.
Printre altele ei au găsit că 32%
dintre copiii diagnosticați cu epilepsie
și care au beneficiat de tratament cu
antiepileptice (AE), aveau niveluri plasmatice scăzute ale acestor medicamente.
„Dacă un copil care se află sub tratament
repetă în continuare crizele, există trei explicații posibile: niveluri AE
scăzute din cauza unei doze insuficiente, pacient necompliant sau retragerea
medicamentului”, a declarat pentru Medscape
dr. James Riviello, de la Children's Hospital și Harvard Medical School, din
Boston, Massachusetts.
Cu toate că nivelurile plasmatice
scăzute ale AE nu reprezintă neaparat cauza SE, autorii recomandă ca și prima
măsură diagnostică determinarea acestora în cazul fiecărui copil care primește
deja tratament profilactic și se prezintă cu criză epileptică.
Ghidul clinic publicat de American Academy of Neurology și Child Neurology Society a apărut în
numărul din 14 noiembrie al revistei Neurology.
Recomandări
În afară de măsurarea nivelului de
AE, oamenii de știință au evaluat următorii parametri diagnostici: hemocultură,
examinarea LCR, screening toxicologic, studii genetice și metabolice, EEG și
examinări neuroimagistice, respectiv CT și RMN.
Conform ghidului, în prezent nu există
date suficiente care să susțină sau să infirme utilitatea efectuării de rutină
a hemoculturilor sau a puncției lombare la copiii la care nu există semne
clinice care sugerează o infecție a sistemului nervos central.
Având în vedere că în materialul
științific revăzut de autori pentru 3,6% a cazurilor de SE pediatric a fost
responsabilă ingestia unei substanțe toxice, ghidul recomandă efectuarea
screeningului toxicologic când nu se găsește în mod imediat o cauză evidentă a
crizei.
„Când există o anamneză sugestivă,
pentru a confirma faptul că intoxicația este cauza SE este preferabilă
măsurarea nivelului seric al toxinei decât un screening toxicologic simplu din
urină”, apare în ghid.
Dovezile existente sunt insuficiente
pentru a susține sau a respinge efectuarea de rutină a testelor metabolice și
genetice la copii cu SE. Examinările metabolice pot intra în discuție când
evaluarea inițială nu poate preciza nici o etiologie, în special dacă există un
istoric sugestiv pentru o tulburare metabolică.
Conform ghidului, care se bazează pe
faptul că la 62% a copiilor cu SE se pot evidenția anomalii pe EEG (față de
copiii cu un prim episod de criză epileptică neprovocată mai scurtă decât 30 de
minute, la care acest procent se ridică numai la 42%), trebuie înregistrat un
EEG la fiecare copil care se prezintă cu SE nou.
Studii neuroimagistice
Ele au rol în a determina dacă exită
anomalii epileptiforme focale sau generalizate și pot ghida procedura
diagnostică în direcția etiologiei SE.
Cu toate că și copiii cu status
epileptic nonconvulsiv (SENC) se pot prezenta cu SE, în prezent nu sunt dovezi
suficiente pentru a susține sau a respinge utilitatea examinării EEG. Totuși,
se recomandă înregistrarea EEG atunci când se ridică suspiciunea de SENC.
„EEG ne poate ajuta la diferențierea
anomaliilor generale de cele focale sau când suspicionăm o altă etiologie
(decât cea epileptică) a crizelor care se repetă în mod continuu, a precizat
dr. Riviello.
CT și RMN pot fi considerate necesare
la copiii cu suspiciunea de SE când există indicații clinice sau etiologia este
necunoscută. Oricum, aceste examinări pot fi efectuate numai după ce statusul
copilului s-a stabilizat și criza este controlată.
„Studile neuroimagistice pot identifica
cauze structurale ale SE și în special pot exclude necesitatea intervenției
neurochirurgicale la copii cu SE nou apărut și fără antecedente de epilepsie
sau la cei care SE persistă în ciuda unui tratament corect”, au subliniat
autorii.
Ghidul este susținut de American Academy of Pediatrics, de American College of Emergency Physicians,
și de American Epilepsy Society.
Neurology. 2006;67:1542-1550.
Acest articol a fost citit de 2608 ori.
|