Potrivit biologului evoluționist american David Haig, o
femeie însărcinată și fetusul său își dispută - în mod inconștient - rezervele
materne. Acest conflict ar putea explica unele sarcini cu probleme, scrie Carl
Zimmer în articolul său apărut în cotidianul The New York Times și
preluat de ultima ediție a săptămânalului francez Courrier International. Sarcina
poate fi cea mai formidabilă experiență. Ea nu este, însă, lipsită de pericole. În fiecare an, în lume, numărul femeilor care mor la
naștere sau în timpul sarcinii este evaluat la 529 000, iar al celor care rămân
cu sechele, la 10 milioane. În opinia lui David
Haig, biolog evoluționist în cadrul Universității
americane Harvard, aceste statistici
nefericite ridică unele semne de întrebare în privința sarcinii. "În ciuda
rolului său fundamental în reproducere, sarcina nu pare să funcționeze chiar
perfect, spune el. Prin comparație, inima sau rinichiul sunt niște incredibile
mașini care lucrează fără întrerupere timp de ani și ani. În ceea ce o
privește, graviditatea este însoțită de tot felul de probleme medicale. În ce
poate sta deosebirea?" Ea ține de faptul că inima și rinichiul aparțin
aceluiași individ, în timp ce sarcina pune în joc două persoane distincte. Și,
potrivit lui Haig, o asemenea relație nu ar fi sinonimă cu armonia. La finele anilor 1980, David Haig decide să studieze sarcina
din unghiul evoluției. În acest scop, el se bazează pe lucrările lui Robert Trivers, biolog evoluționist la Universitatea Rutgers. Cu zece ani mai
înainte, acesta din urmă apărase ideea că, din punctul de vedere al evoluției,
există un conflict inconștient în orice familie. În principiu, selecția
naturală ar urma să favorizeze părinții care reușesc să crească un număr cât
mai mare de copii. Însă, pentru ca o asemenea strategie să funcționeze,
părinții nu îi pot consacra prea multe resurse doar unuia dintre copiii lor. Cu toate
acestea, cu cât un copil primește mai multă atenție și hrană, cu atât mai mari
vor fi șansele sale de supraviețuire. Teoretic vorbind, afirma Trivers,
selecția naturală ar urma, așadar, să favorizeze copiii care caută să obțină
mai multe resurse decât ar dori părinții lor să le ofere. Când Haig s-a aplecat asupra
chestiunii sarcinii, i s-a părut evident ca aceasta să poată constitui tetarul
ideal al unui astfel de conflict. Fetusul se dezvoltă în contact intim cu
mama sa, iar creșterea în uter este esențială pentru sănătatea lui pe termen
lung. Prin urmare, era logic gândul că natura ar favoriza genele ce le permit
fetușilor să ia mai multe resurse de la mama lor. Într-adevăr, un fetus nu se
mulțumește să își aștepte pasiv hrana. Placenta lui dezvoltă în mod
"agresiv" vase sanguine ce se înfig în țesuturile mamei pentru a
extrage, de acolo, elemente nutritive. În opinia lui Haig, sarcina este o probă de forță între mamă și copil. Fiecare dintre
ei încearcă să fie avantajat, și doar în cel mai bun caz forțele opuse se
anulează.
Eclampsia, formă
extremă a unei strategii a fetușilor
Un alt
exemplu, una dintre cele mai curente complicații ale sarcinii este eclampsia, care se manifestă printr-o
hipertensiune arterială periculoasă spre sfârșitul gravidității. /Eclampsia
(din Dicționarul medical): afecțiune gravă ce survine, în general, la sfârșitul
sarcinii, caracterizată prin convulsii
asociate unei hipertensiuni arteriale. Boala începe, cel mai adesea, în al
treilea trimestru de sarcină, la o femeie care nu a mai născut, și se
manifestă, mai întâi, printr-o hipertensiune arterială, o prezență excesivă de
proteine în urină și edeme. În cele din urmă, survine eclampsia propriu-zisă,
asemănătoare cu o criză de epilepsie. Tratamentul de urgență, în mediu spitalicesc,
cuprinde anticonvulsive și declanșarea nașterii ori cezariana. Prevenirea bolii
constă în depistarea sistematică, în cursul oricărei sarcini, a semnelor de
afectare renală și a celor imediat premergătoare eclampsiei, n.red./. Timp de decenii, oamenii de știință au
rămas perplecși în fața acestei afecțiuni, ce afectează aproximativ 6 la sută
dintre femeile însărcinate. Dacă este să îi dăm crezare lui Haig, eclampsia nu
ar fi decât forma extremă a unei strategii aplicate de toți fetușii. Aceștia ar
mări tensiunea arterială a mamei lor, pentru a determina sosirea unui flux mai
mare de sânge - și, deci, de elemente nutritive - în placentă, unde presiunea
sanguină este relativ scăzută. În acest scop, fetusul ar secreta o substanță
primordială anume în sângele mamei sale. Eclampsia s-ar produce atunci când
doza secretată este prea mare. Recent, David Haig a studiat și
implicațiile teoriei sale asupra vieții unui individ cu mult după nașterea sa.
"Cred că ea poate explica numeroase comportamente sociale", spune el.
Unii cercetători au demonstrat că anumite gene lasă o engramă (urmă organică în creier, ce ar fi suportul material al
unei amintiri) după naștere, și, uneori, chiar și la vârsta adultă. "Aceste
engrame și influența lor asupra comportamentului sunt un domeniu de studiu
foarte promițător", subliniază dr.
Lawrence Wilkinson, de la Universitatea
Cambridge. Wilkinson și colaboratorii lui spun că cele dintâi rezultate ale
lucrărilor lor pe engramele unor gene din creier confirmă teoria lui Haig. La numeroase
specii de mamifere, femelele au tendința de a rămâne în grupul în care s-au
născut, în timp ce masculii mai degrabă îl vor părăsi, pentru a cuceri a noi
teritorii. Urmele genelor materne ar favoriza, deci, comportamente favorabile
întregului grup, în timp ce corespondentele lor paterne ar determina
comportamente ce îl favorizează pe individ. Wilkinson este convins, de
asemenea, că discordanțele dintre engramele unor gene paterne și materne ar
putea mări riscul unor tulburări mentale, fie că este vorba de autism ori de
depresie. "După părerea mea, peste circa zece ani, ar urma să auzim
vorbindu-se de faptul că engramele unor gene se află la originea unor tulburări
mentale", pronostichează el. Haig se poate declara satisfăcut de
fatul că i-a inspirat pe mulți dintre colegii săi. El a primit, însă, și multe
e-mailuri ostile atât de la oameni de dreapta cât și de stânga, de la militanți
împotriva avortului ca și de la feministe. Acestea din urmă îl acuză că dorește
să înscrie patriarhatul în biologie. "Unii își închipuie că sunt de partea
unui partid politic ori altul, spune dr. Haig. Eu nu vorbesc, însă, deloc de
comportamente conștiente. Mă interesez doar de mecanisme genetice și biologice,
și de cauzele evoluției lor." (Rompres) Acest articol a fost citit de 1968 ori.
Potrivit biologului evoluționist american David Haig, o
femeie însărcinată și fetusul său își dispută - în mod inconștient - rezervele
materne. Acest conflict ar putea explica unele sarcini cu probleme, scrie Carl
Zimmer în articolul său apărut în cotidianul The New York Times și
preluat de ultima ediție a săptămânalului francez Courrier International. Sarcina
poate fi cea mai formidabilă experiență. Ea nu este, însă, lipsită de pericole.