Donarea de organe este o problemă în toată lumea, reflectată în listele lungi de așteptare, care la nivelul Europei cuprind aproximativ 67.064 de persoane cu vârste între 25 și 60 de ani, 52.000 fiind în așteptare pentru un transplant de rinichi, 7.000 pentru transplant hepatic și 3.600 pentru inimă, a subliniat prof. dr. Guildo Persijn din Olanda în cadrul Simpozionului Danubian de Transplant care s-a desfășurat în acest sfârșit de săptămână la Viena.
Simpozionul de la Viena este singura manifestare științifică medicală românească de această anvergură organizată în străinătate, ajunsă deja la ediția a VII-a.
Cel puțin 12 pacienți pe zi din cei aflați pe listele de așteptare mor pentru că nu au donator, a subliniat Guildo Persijn, el făcând referire și la programul 'Old to old' dezvoltat în Europa care are în vedere și transplantul pentru persoanele cu vârstă de peste 65 de ani de la donatori de organe vârstnici. În condițiile în care speranța de viață a crescut, dezvoltarea unui astfel de program este necesară, a accentuat Guildo Persijn. Cei mai mulți donatori sunt din Spania și Portugalia, țări cu o medie de 35 de donatori la un milion de locuitori, comparativ cu țările din vestul Europei care au 14-15 donatori la un milion de locuitori. Astfel, prof.dr Guildo Persijn a subliniat necesitatea existenței unei culturi în domeniul transplantului.
Una din principalele concluzii ale simpozionului este și nevoia unei strategii comune pentru activitatea donării de organe în vederea transplantului și de perfecționarea metodelor de tratament pentru reducerea riscului respingerii grefelor, precum și de organizare a unor cursuri regionale europene pentru tinerii medici și formatorii de opinie, pentru a avea echipe cât mai eficiente în ceea ce privește transplantul de organe.
În România, pe listele de așteptare se află peste 2.000 de pacienți pentru rinichi, peste 300 pentru ficat, 60-70 pentru inimă și aproximativ 20-30 pentru plămâni și inimă, transplant care nu se face însă în România, a subliniat dr. Victor Zota, coordonatorul de transplant. Acesta a explicat că transplantul cord-pulmon este unul complicat și presupune nu numai compatibilitate imunologică, ci și fizică. Însă în ultimii ani și în Europa s-a constatat o stagnare a activității de transplant, a reliefat dr. Zota.
Pe de altă parte, în România în 2010 s-au înregistrat un număr mare de transplanturi, existând un număr de 50 de spitale în țară, municipale și județene care s-ar putea implica în activitatea de transplant dar, efectiv, lucrează numai 4-5 secții de anestezie terapie intensivă din cele 11 spitale implicate. Dr. Zota s-a referit și la recentele măsuri luate de Comisia Europeană care susține acordarea de șanse egale tuturor celor aflați pe liste
. Între măsurile care trebuie avute în vedere se află necesitatea promovării coordonatorului de transplant, instituționalizarea acestei profesii. Rolul acestui coordonator nu este foarte simplu. El trebuie să discute cu familia și să obțină un consimțământ verbal și unul scris, a evidențiat dr. Zota. El a adăugat că relația cu familia este foarte important, iar până acum a existat doar un procent de 25% refuz din partea celor cu care s-a discutat, ceea ce este un lucru bun. Din păcate, nu întotdeauna chiar medicii înțeleg ceea ce este transplantul, a subliniat dr. Zota.
Privitor la acordul prezumat, acesta este stopat mai degrabă pentru că nu s-a înțeles exact despre ce este vorba, a menționat dr. Zota. În prezent, România are consimțământul informal scris și verbal care este destul de dificil, ceea ce face să existe și puțini coordonatori de transplant. O altă problemă supusă atenției de dr. Zota a fost corelarea datelor între CNAS și Agenția Națională de Transplant, aspect care lipsește deoarece CNAS refuză acest lucru. Prof. dr. Mihai Lucan de la Institutul de Urologie și Transplant Renal din Cluj Napoca, unul dintre organizatorii simpozionului, a reliefat importanța acestei întâlniri având ca obiectiv diseminarea ideii de transplant și necesitatea colaborării în acest domeniu. 'Transplantul de organe care se zbate între magnific și derizoriu și care salvează zeci de oameni de la moarte s-a dezvoltat și în România', a reliefat prof. Mihai Lucan, adăugând că simpozionul organizat anual de Institutul de la Cluj și Tarus Media își propune să găsească căi pentru a promova în țara noastră și nu numai activitatea de transplant.
Efortul de a crește rata de donare de la donator aflat în moarte cerebrală nu a fost eficient, rata acestui tip de donare crescând de la 3,5% la doar 4%, a opinat prof. dr. Lucan, pledând pentru dezvoltarea culturii donării de organe. El consideră că nu toate spitalele regionale trebuie să devină centre de transplant, ci numai spitalele cu peste 150 de paturi, care dispun de toate sistemele integrate.
Prof. dr. Irinel Popescu, președintele Romtransplant, a accentuat că este dovedit că transplantul ca metodă terapeutică salvează vieți. 'Autosuficiența - asigurarea necesităților de organe este foarte importantă, asta înseamnă să rezolvi pe plan național problemele', a arătat prof. Irinel Popescu. Acesta a făcut referire și la interesul industriei în domeniu, în asigurarea tratamentului imunosupresiv. 'Tratamentul imunosupresor nu mai seamănă cu cel de acum câțiva ani, se ia o dată pe zi, ceea ce asigură complianță la tratament, cu efecte toxice mult mai mici. De imunosupresie depinde succesul metodei', a spus prof. Irinel Popescu. El s-a referit și la colaborarea dintre specialiștii români și cei austrieci, aceștia din urmă venind să opereze în România. /Agerpres/
Acest articol a fost citit de 776 ori.
Comenteaza articolul
Comentarii (1)
1. Scris de hotea petru in 16-11-2011 22:48
despre transplant...
se scrie mult ca in romania pt a fi norocosul si beneficiarul unui transplant de ficat trebuie sa ai banii multii sau pile sau sa fi frate cu politica etc dar va spun ca nu e adevarat deoarece noi resp fica mea a primit un ficat nou recent, fiind o famiilie modesta, dumnezeu sa fie laudat si multa sanatate colectivului de medici si dl prof dr irinel popescu azi 17 noi 2011 de la oradea sem parintii lui anca
Donarea de organe este o problemă în toată lumea, reflectată în listele lungi de așteptare, care la nivelul Europei cuprind aproximativ 67.064 de persoane cu vârste între 25 și 60 de ani, 52.000 fiind în așteptare pentru un transplant de rinichi, 7.000 pentru transplant hepatic și 3.600 pentru inimă, a subliniat prof. dr. Guildo Persijn din Olanda în cadrul Simpozionului Danubian de Transplant care s-a desfășurat în acest sfârșit de săptămână la Viena.
Simpozionul de la Viena este singura manifestare științifică medicală românească de această anvergură organizată în străinătate, ajunsă deja la ediția a VII-a.
