|
Diagnosticul statusului epileptic non-convulsiv |
|
|
|
16 Ianuarie 2007 |
 Diagnosticul statusului epileptic non-convulsiv
poate fi dificil de stabilit și se bazează practic pe EEG. La pacienții
diagnosticați deja cu epilepsie, orice modificare prelungită a personalității,
confuzie post-ictală prelungită (peste 20 de minute) sau psihoză recent
instalată trebuie
investigată și prin efectuarea unei EEG, având
în vedere că aceste condiții pot fi de fapt manifestarea statusului epileptic
non-convulsiv. Dacă se observă o întârziere a dezvoltării nou instalată la un
pacint cu epilepsie, trebuie efectuat un EEG în timpul somnului pentru a căuta statusul
epileptic în perioada cu unde lente (slow-wave sleep). La pacienții care nu
sunt în comă și care nu sunt cunoscuți cu epilepsie, statusul epileptic
non-convulsiv poate să se manifeste ca și o confuzie sau schimbare de
personalitate (aproape întotdeauna în contextul unei tulburări metabolice,
encefalite sau altă cauză acută). Rareori, statusul epileptic non-convulsiv
poate fi prezent ca și autism și dacă s-a ridicat suspiciunea, este indicată
efectuarea unei EEG.
Statusul epileptic non-convulsiv poate
să urmeze statusului epileptic convulsiv și este o cauză tratabilă importantă a
comei persistente care se instalează uneori după episodul convulsiv. Acesta, ca
și statusul epileptic cu manifestări minime, cum ar fi spasmul musculaturii
membrelor, a feței sau mișcările oculare asemănătoare nistagmusului, care pot
fi cauzate de leziuni cerebrale hipoxice, sunt deseori etichetate împreună ca
status epilepticus cu fenomene motorii subtile (subtle motor status epilepticus).
Aproape 8% a pacienților care se află în comă și care nu au prezentat semne
vizibile ale activității de criză, sunt de fapt în status epileptic
non-convulsiv. Și această cifră subliniază importanța examenului EEG la
pacienții comatoși. În mod similar, statusul epileptic non-convulsiv este
subdiagnosticat la bătrânii confuzi, în cazul cărora această manifestare este
deseori atribuită altor cauze.
Cu toate că interpretarea EEG este de
obicei simplă, traseul prezentând descărcări repetitive, la unii pacienți cu un
pattern ciclic diagnosticul diferențial poate să ridice uneori probleme
serioase (diferențierea statusului epileptic non-convulsiv de encefalită, etc).
Astfel caracteristicile EEG ale statusului epileptic non-convulsiv trebuie să
includă: activitate electrografică de criză neechivocă; descărcări
epileptiforme periodice sau descărcări ritmice cu semne clinice de criză și
descărcări ritmice cu răspuns clinic sau electrografic la tratament. Există o
nesiguranță în ceea ce privește relevanța descărcărilor epileptiforme
lateralizate periodice (periodic lateralised epileptiform discharges, PLEDs).
Aceasta este mai remarcabilă după o encefalită sau o leziune hipoxică severă în
care descărcările pot apare cu o periodicitate care poate fi confundată cu cele
după un status epileptic prelungit. Unii autori susțin că aceste descărcări
reprezintă o criză activă în momentul înregistrării și care trebuie tratată ca
atare. Totuși, consensul general este că există multe circumstanțe clinice care
stau la baza fenomenului PLEDs și că ele trebuie tratate ca și criză epileptică
numai în cazul în care este prezentă și o altă dovadă a unei activități de
criză.
Vom continua cu leziunile neuronale
cauzate de statusul epileptic non-convulsiv.
Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/
Acest articol a fost citit de 3544 ori.
|
