Oare "oglinda sufletului" este aceeași în Occident și în Orient? La această întrebare poetică, cercetătorii de la Universitățile din Hokkaido (Japonia) și Alberta (SUA) au dat, recent, un răspuns științific negativ.

Partea feței observată pentru a ști ce simte interlocutorul, diferă în funcție de cultură: în timp ce americanii privesc buzele, japonezii se concentrează asupra ochilor, notează cotidianul francez Le Monde.

În lipsa ochilor și a gurii - atribute esențiale -, recunoașterea fețelor ar da mari bătăi de cap. Dintre toate punctele de reper de care dispune creierul, acestea sunt determinante, cele asupra cărora revine neîncetat privirea observatorului. Și tot ele ne reflectă emoțiile cu cea mai mare intensitate. Emoții al căror limbaj facial este universal la specia umană, după cum o sugera deja Charles Darwin.

După el, numeroși specialiști au verificat-o: la toate popoarele, există șase emoții de bază - bucurie, tristețe, mânie, teamă, mirare, dezgust -, cărora le corespunde un anumit număr de expresii ale feței umane /clipitul din ochi, strângerea buzelor etc./. Este un alfabet valabil pretutindeni... Cu excepția cazurilor în care, la această universalitate naturală, vin să se adauge constrângerile culturale.

Masaki Yuki și colegii săi au dorit, astfel, să știe cum descifrează expresiile faciale două popoare atât de diferite cum sunt japonezii și americanii. Prezentându-le unor voluntari fotografii înfățișând fețe "mixte", create prin juxtapunerea părții superioare /ochii/ unei fețe vesele și a părții inferioare /gura/ unei fețe triste, ei i-au întrebat ce emoție le evocau acele imagini. În majoritatea lor, japonezii au evocat veselia, iar americanii, tristețea. În mod identic, atunci când le-au fost prezentate fețe ale căror ochi exprimau tristețea, iar gura, veselia, japonezii au optat pentru prima emoție, iar americanii, pentru cea de-a doua.

"Mușchii ce înconjoară ochii fiind mai dificil de controlat decât cei ai gurii, ei reflectă cel mai bine starea emoțională a persoanelor a căror cultură implică neimpunerea sentimentelor proprii semenilor, așa cum este regula în majoritatea țărilor din Orient", explică cercetătorii în revista de psihologie.

Specificul acesta este reflectat și de așa-numitele "emoticons", simboluri utilizate pentru exprimarea sentimentelor în poșta electronică: la americani, gura este aceea care dă tonul, în timp ce la japonezi, variază doar ochii.

Comenteaza articolul

Nume:
Titlu:
Comentariu:
Cod:*