|
Depresia: un factor de risc major al disfuncției erectile la bărbații diabetici |
|
|
|
16 Ianuarie 2007 |
 În rândul bărbaților cu diabet zaharat tip 2,
simptomele depresiei reprezintă cel mai important factor care contribuie la
riscul apariției disfuncției erectile (DE), susțin cercetători italieni și
americani. Bineînțeles, și alți factori joacă un anumit rol în producerea
acestei probleme de sănătate, menționează oamenii de știință.
De fapt,
se instalează un cerc vicios: depresia poate provoaca dezvoltarea DE, în timp
ce simptomele DE întrețin simptomatologia depresiei. Astfel, disfuncția
erectilă a bărbaților diabetici nu este cauzată în totalitate de factori
organici.
Dr. Antonio Nicolucci, de la Consorzio
Mario Negri Sud din S. Maria Imbaro, Italia și colegii săi subliniază că
împreună cu creșterea incidenței diabetului, prevenția DE va necesita strategii
care au ca țintă factori de risc modificabile. În numărul din ianuarie al Journal of Urology, ei intră în
detaliile rezultatelor studiului "Quality
of Care and Outcomes in Type 2 Diabetes".
Bărbații care au participat în acest
studiu au suferit de diabet zaharat tip II și au completat chestionare în
fiecare 6 luni timp de 3 ani. Starea de bine fizică și psihică a fost evaluată
prin folosirea SF-36 Health Survey ,
iar simptomele depresiei au fost urmărite cu ajutorul CES-D (Center for Epidemiological Studies - Depression).
Cinci sute de bărbați au suferit de
disfuncție erectilă inițial și tulburarea a apărut la încă 192 în perioada
urmăririi, ceea ce a fost a apreciat pe o scară de 5 puncte, de la „niciodată”
la „mai multe ori pe săptămână”. În totalitate 286 de subiecți nu au raportat
DE niciodată. Cercetătorii au raportat o prevalență mai înaltă a hipertensiunii
(46% versus 32%, p < 0.0001) și a dislipidemiei (23% versus 13%, p = 0.0000)
în rândul pacienților care au suferit și de DE.
Alte caracteristici asociate cu
incidența DE au fost vârsta înaintată, durata mai prelungită a diabetului,
controlul metabolic neadecvat și fumatul în anamneză. Totodată, cercetătorii au
observat o incidență mai crescută a retinopatiei, neuropatiei, micro- sau
macroalbuminuriei și a bolilor cardiovasculare. Cei cu DE au fost mult mai
probabil tratați cu insulină sau diuretice.
„Nu în ultimul rând”, notează echipa
doctorului Nicolucci în articolul prezentat de Reuters Health, „problemele erectile nu sunt neapărat o consecință
inevitabilă a îmbătrânirii, până când sunt asociate cu factori de risc
modificabile cum ar fi controlul metabolic neadecvat, fumatul țigaretelor sau
nivelul ridicat al colesterolului total”.
Conform articolului, cauzele organice
nu sunt singurii factori asociați cu un risc mai înalt. Depresia, reprezentată
de un scor CES-D de 21 sau mai mare, precum și un punctaj slab pe SF-36, care
evaluează bunăstarea fizică și psihică, au fost de asemenea asociate cu
probleme erectile.
J Urol 2007;177:252-257.
Acest articol a fost citit de 1381 ori.
|