|
Depistarea și tratarea bolii Alzheimer |
|
|
|
20 Iulie 2006 |
 Boala Alzheimer constituie cauza cea mai obișnuită și cea mai cunoscută a demenței, a
subliniat conf. dr. Cătălina Tudose în cadrul atelierului organizat pentru
presă. Ea este o disfuncție progresivă, ireversibilă a creierului ce afectează funcția cognitivă, respectiv
memoria, atenția și abilitatea de luare a deciziilor, personalitatea și
comportamentul, a precizat dr. Cătălina Tudose. Între cauzele de deces, ea este a patra în țările dezvoltate,
precedată de bolile
cardiovasculare, cancer și accident vascular
cerebral. În boala Alzheimer celulele
nervoase din creier (neuronii) degenerează
progresiv în timp. Declinul memoriei în special memoria de scurtă durată
este simptomul timpuriu cel mai obișnuit. Pacienții își pierd treptat
capacitatea lor de a gândi, înțelege, comunica și funcționa. O persoană cu acestă boală va trăi în medie
opt ani și maxim 20 de ani de la începerea simptomelor sau așa cum se
estimează de către rude, a menționat dr. Cătălina Tudose.
Referindu-se la cauze, specialistul a subliniat că acestea nu sunt clare. În privința protecției, există multe teorii pornind
de la băutul vinului roșu și până la administrarea de suplimente specifice de
vitamine. Oricum, uneori, cercetările au demonstrat existența unei cauze genetice în această afecțiune,
iar cercetarea la nivelul genomului a evidențiat existența unei legături între boala
Alzheimer, și genele a patru cromozomi.
Singurul și cel mai mare factor de risc incriminat în dezvoltarea bolii
Alzheimer și al altor demențe este
vârsta înaintată. În Europa, în medie, 9,3% din oamenii cu vârsta de 70 de
ani și peste această vârstă suferă de boala Alzheimer. O mare parte din
cercetările privind demența s-a concentrat asupra factorilor de risc vascular
de exemplu colesterolul ridicat și tensiunea mare pot mări de asemenea riscul
pentru dezvoltarea bolii Alzheimer.
Estimările internaționale indică faptul
că 6% din populația peste 65 de ani
suferă de demență. În 2001 Organizația Mondială a Sănătății a estimat că 37
milioane de oameni din lume suferă de demență, boala Alzheimer fiind cea mai
obișnuită formă. În privința datelor pentru România acestea încă nu există,
pentru că nu s-au făcut studii epidemiologice, dar din evidențele medicale
tratați sunt între 8 și 9.000 de bolnavi, deci subdiagnosticați.
Potrivit dr. Cătălina Tudose probabil
că sunt la nivelul țării în jur de
100.000 și peste, afectați de această boală. Mulți se pierd pentru că nu
sunt diagnosticați.
O examinare a studiilor publicate a
descoperit că 16% până la 70% din oamenii afectați de boală prezintă deziluzii
și în 4% până la 76% din cazuri s-au raportat halucinații. Este foarte
importată depistarea bolii. În ciuda
incidenței foarte ridicate, adeseori boala este subdiagnosticată în practica
zilnică. Oricum există multe motive referitoare la importanța diagnosticului
timpuriu a bolii, de exemplu, diagnosticul timpuriu înlesnește pacienților și
familiilor lor să planifice viitorul punând în evidență strategiile practice de
management al bolii pentru a ușura activitățile zilnice pe măsură ce boala
avansează.
Mai mult, există unele dovezi că tratamentele mai noi ale bolii Alzheimer
sunt cele mai utile dacă terapia este începută în faza incipientă a
procesului bolii. Există nevoia unui instrument simplu de depistare a bolii
care poate fi utilizat în timpul verificărilor obișnuite de sănătate pentru
identificarea într-un stadiu incipient al persoanelor care prezintă simptomele
bolii Alzheimer sau alte forme de demență.
Deși nu există un test unic pentru diagnosticarea bolii Alzheimer, o
combinație de evaluări poate fi folositoare pentru a da un diagnostic destul de
exact. Aceste evaluări includ o evaluare a istoricului personal al pacientului,
examinări clinice, teste de laborator și evaluări ale stării mentale, a
explicat dr. Cătălina Tudose.
Ea a adăugat că diagnosticarea se
realizează într-un proces de eliminare a altor boli și tipul de demență care
determină aceste tipuri de simptome. Dacă este necesar pot fi realizate
investigații suplimentare utilizând instrumente de neuroimagistică cum sunt
tomografia computerizată sau altele pentru a exclude alte cauze de demență ca
de exemplu, demența vasculară, inflamațiile sau hidrocefalia. Se poate face
rezonanță magnetică iar pentru cei care dispun de bani pot face teste genetice
dar care sunt costisitoare, în jur de 1.000 de euro.
Dr. Cătălina Tudose a subliniat importanța medicului de familie în
depistarea precoce a acestei boli și în acest sens se fac cursuri de
pregătire a lor pentru a depista boala cât mai devreme. (Rompres)
Acest articol a fost citit de 2889 ori.
|
