De ce ne îngrășăm, explicații oferite de un medic nutriționist francez
27 Februarie 2006
De ce este atât de greu să pierdem în greutate? De ce
este atât de dificil să nu ne îngrășăm la loc?... Iată câteva răspunsuri, în
interviul de mai jos, realizat de Jean Ammann, de la cotidianul elvețian La Liberté, cu medicul nutriționist
Patrick Pierre Sabatier, de pe lângă secția de fiziologia sportului din cadrul
Spitalului parizian Pitié Salpetriere."Grașilor, sunteți mințiți! Vi se spun
gogoși", spune dr. Patrick Pierre Sabatier, care, în cartea "Le livre
de tous les régimes, ceux qui marchent, ceux qui sont dangereux, ceux qu'il
vous faut" /(Cartea tuturor regimurilor - cele care dau roade, cele care
sunt periculoase, cele care vă trebuie), apărută la Editura Robert Laffont -
350 de pagini, analizează toate metodele de slăbire, cele care dau roade
(există așa ceva!) și celelalte, așa-numitul "Bikini Diet", al
actriței Victoriei Principal (interpreta Pamelei Ewing din serialul
"Dallas", n.red.), regimul astral, regimul grupelor sanguine, regimul
paleolitic etc.. La capitolul slăbire, imaginația nu este niciodată la regim... Întrebare: De ce ne
îngrășăm? Sau întrebarea ar putea fi pusă altfel: de ce este atât de greu să
slăbim? Răspuns: Mecanismul
fundamental este extrem de simplu: intrările energetice sunt mai mari decât
ieșirile. Fie o persoană mănâncă mai mult decât transformă metabolismul ei. Fie
persoana mănâncă normal, dar nu se mișcă destul. Î: Așadar, problema este
simplă, dar soluția pare extrem de complicată... R: Ați pus întrebarea bună:
"De ce ne îngrășăm?". Singura concluzie este următoarea: oricare ar
fi motivul pentru care un subiect ia în greutate, trebuie să se reușească
reducerea cantităților ingerate. Când studiezi toate aceste regimuri, ce invocă
anumite legi fiziologice, îți dai seama, de fapt, că aceste metode duc, în mod
abil ori disimulat, la același principiu: să se mănânce mai puțin. Întregul
truc în aceasta constă! Să luăm regimul disociat,
despre care s-a putut spune că reprezintă un miracol al fiziologiei. Deloc! Nu
există nici un miracol. Pur și simplu regimul disociat pune asemenea probleme
practice în alcătuirea meselor, adevărate contorsiuni, încât subiectul ajunge
să mănânce mai puțin. Să luăm regimul hiperlipidic, în genul Atkins! El
este construit pe un truc: este vorba de saturarea din start a gustului de
gras; se instalează dezgustul și, după trei săptămâni, oamenii mănâncă puțin. Î: Pe lângă aceste
considerații pur fizice, există și o componentă psihică... R: ... ce este foarte
importantă. Atunci când o femeie vine la consultație și îmi spune: "E
groaznic, nu reușesc să mă opresc din ronțăit. Știu bine că nu ar trebui să fac
lucrul acesta".Ne aflăm în fața unui comportament adictiv /de dependență,
n.red./ și compulsiv. În spatele acestui comportament, există situații de viață
ce nu sunt nostime. Se știe foarte bine că această nevoie de a mânca ori de a
ronțăi - de altfel, adesea, ceva dulce-
va determina un răspuns fiziologic: înghițind acest aliment dulce, persoana va
declanșa o secreție de insulină, iar insulina se programează. A doua zi, la
aceeași oră, persoana va simți nevoia să mănânce /di nou/ ceva dulce. Î: Ar exista, deci, un orar al
insulinei... R: Sigur că da. De aceea
trebuie să se încerce să se instaleze o regularitate în consumul alimentar.
Trebuie să se facă în așa fel încât, între consumurile de alimente, să nu
existe niciodată un interval mai mare de 4-5 ore, pentru că, dacă se sare o
masă, organismul va stoca mai ușor ceea ce se consumă la următoarea. Există un
mecanism de reglare. La fel, este mai bine să se mănânce mai mult dimineața,
când metabolismul este mai ridicat, decât seara. Toate acestea par neînsemnate,
însă, într-un regim, trebuie strecurat - de la început - un ansamblu de
precauții, în măsura în care se dorește evitarea unor noi luări în greutate. Î: De ce este atât de
puternică dependența de hrană? R: Vina trebuie căutată la
masa grasă /a corpului/. În general, cu cât crește masa grasă, cu atât se
dereglează mai mult mecanismul de secretare a insulinei. Pentru a explica
lucrurile în mod schematic, aș spune că insulina este parcă inhibată de masa
grasă. Și cu cât insulina funcționează mai puțin, cu atât pancreasul fabrică
mai multă, pentru a obține efectul dorit: o scădere a nivelului zahărului în
sânge. Și cu cât fabrică mai multă /insulină/, cu atât se ajunge la o situație
de insulinorezistență, care se află la originea unei permanente luări în
greutate. Î: Se vorbește de efectul
yo-yo: oamenii slăbesc, dar iau din nou în greutate. Cum poate fi explicat
acest mecanism al corpului omenesc? R: Există două aspecte. Mai
întâi, o componentă psihologică: este foarte dificil să renunți la obișnuințe
alimentare atunci când nu s-a schimbat nimic în viața ta. Apoi, în plan
fiziologic, dacă cineva urmează un regim inadecvat ce îl va face să piardă
mușchi /masă slabă/, odată ce va slăbi, se va trezi cu un organism ce consumă
mai puțină energie. Căci masa grasă este aceea care arde multă energie. Începând
din acest moment, luarea în greutate este aproape automată. Regimul bun este,
deci, acela care va ataca masa grasă, păstrând, totodată, masa slabă. În
consecință, ne vom trezi, în final, cu un organism ce arde mai multă energie
decât înainte. Î: Un regim poate face, oare,
să scadă numărul celulelor noastre adipoase /adipocitelor/? R: Din păcate, nu! Există o
vârstă - între unu și trei ani - când ființa umană își va multiplica numărul de
adipocite în funcție de alimentație. Trebuie, deci, să se manifeste atenție în
privința a ceea ce li se dă copiilor să mănânce: să se evite să li se dea prea
multe lucruri dulci micuților și să le fie supravegheată greutatea corporală.
Astăzi, se admite că este mai bine ca bebelușul să aibă o greutate mică, decât
să fie unul dintre aceia grași, cu care, nu cu prea multă vreme în urmă,
părinții se mândreau. Î: Care sunt
pericolele regimurilor proaste? R: Primul este
"topirea" /scăderea marcată a/ masei musculare, inclusiv a mușchiului
cardiac. Apoi, toate regimurile care au un aport caloric prea scăzut sunt o
garanție a carenței de micronutrienți. Ne vor lipsi
antioxidanții /vitaminele A, E, C/. Rezultatul va fi că ne vom scurta speranța
de viață. Un regim bun nu ar trebui să ducă la pierderea a mai mult de 500 de
grame pe săptămână. Altfel spus, trebuie retrase 3 500 de kilocalorii /kcal/ pe
săptămână din rația alimentară. Și s-a remarcat că, orice s-ar face, chiar și
în cazul în care s-ar ține post negru, este aproape imposibilă pierderea a
peste 500 de grame pe săptămână chiar la nivelul țesutului gras.(Rompres)
Acest articol a fost citit de 6703 ori.
Comenteaza articolul
Comentarii (2)
1. Scris de alina in 13-09-2008 22:12
mda...
dar intrebarea este: ce putem face?cum sa slabim sanatos fara sa avem dupa asta deficiente nutritionale??
2. Scris de petcu in 02-11-2008 20:24
slabire
vreau ceva mai concret vreau ceva...ce tr sa mananc si cand si cum si ce...si cum se calculeaza ptr ca asta nu stiu si e groaznic mamanac putzin dar totusi am luat proportii ma abtzin la paine,la dulciuri singura chestie...mai beau bere ca se combina bn cu tigarea
De ce este atât de greu să pierdem în greutate? De ce
este atât de dificil să nu ne îngrășăm la loc?... Iată câteva răspunsuri, în
interviul de mai jos, realizat de Jean Ammann, de la cotidianul elvețian La Liberté, cu medicul nutriționist
Patrick Pierre Sabatier, de pe lângă secția de fiziologia sportului din cadrul
Spitalului parizian Pitié Salpetriere.
