Dacă faceți donații în scopuri caritabile, sunteți doar niște egoiști!
09 Ianuarie 2007
Iată o veste bună! Susțineți o cauză caritabilă?
Faceți donații pentru persoanele defavorizate? Ei bine, de fapt, nu vă gândiți
decât la dv! Lucrul acesta a fost dovedit de un studiu științific: creierul
simte plăcere datorită donației, scrie Semaja Fulpius în cotidianul elvețian Le
Matin Online. Și dacă făcând acte filantropice ne-am face, mai întâi de toate,
bine nouă înșine?
Ori - mai precis - creierului nostru? Puteți
râde, un studiu realizat de un colectiv de oameni de știință din statul
american Maryland a atestat, recent, că motivația unui individ de a face un
dar/o donație provine dintr-un pur sentiment de plăcere. Plăcere? Da, plăcere. Îi și vedem ricanând pe reticenți și
făcând ochii mari pe cei care cu greu lasă să le scape vreo câteva monede ori
semnează vreun cec: "Ce fericire să fie în a-ți goli portofelul?!"...
O echipă de cercetători în neuroștiințe a descoperit, recent, că atunci când o
persoană dăruiește ceva, o parte activă a creierului său /numită "reward
system", ori proces de recompensare/ secretă dopamină, o substanță
euforizantă. "'Reward system' este o zonă ce este activată atunci când
ceva ne dă o satisfacție ori o plăcere", confirmă Christoph Michel, cercetător
în cadrul catedrei universitare de neuroștiințe din Geneva. A da, înseamnă,
deci, mai întâi, a-ți procura o senzație agreabilă, chiar mai înainte de a te
gândi la ceilalți... La fel ca sexul, banii și drogurile Ironia este că echipa științifică din
Statele Unite voia, mai întâi, să înțeleagă care sunt bazele neurologice ce duc
la acte egoiste! Totuși, în felul acesta au ajuns cercetătorii la plăcerea
legată de... generozitate. Testul IRM /imagerie funcțională prin
rezonanță magnetică/ efectuat pe 19 benevoli, a dus, în cele din urmă, la
următoarea demonstrație: senzația plăcută ce însoțește o donație în scopuri
caritabile decurge, în primul rând, dintr-un principiu fiziologic. Euforia
simțită ar fi, astfel, asemănătoare cu cea legată de sex, de bani, de hrană și
chiar... de droguri! Faptul de a dărui ar anclanșa chiar o
parte a creierului ce joacă un rol determinant în relația dintre mamă și
copilul ei. "Această demonstrație este importantă, căci, pe viitor, ea va
permite o mai bună înțelegere a modului în care funcționăm noi, precum și
conștiința și emoțiile", adaugă prof. Christoph Michel. A da înseamnă și să primești... Dacă, de acum, este un lucru dovedit
științific că a oferi face bine creierului nostru, a face o operă de caritate
contribuie și la o bună stare psihologică - ceea ce constituie al doilea punct
important pentru donatori! "Numeroși oameni povestesc că
primesc enorm dăruind, afirmă Jean-Marc Richard, jurnalist la postul de radio
elvețian francofon /Radio Suisse Romande/ și animator al unor emisiuni
caritabile. "Pentru aceste persoane, /a da/ este și o modalitate de a se
indigna, de a se revolta împotriva a ceea ce nu merge, dar în mod
pozitiv", spune el. Aceeași constatare este făcută și de Pierre-Alain
Praz, directorul asociației Caritas Vaud: "Nu se dă gratuit. Cel mai
adesea, este un demers ce răspunde unei nevoi interioare. În dar, există o
dimensiune de schimb, chiar dacă nu așteptăm nimic în schimb". Prin urmare, darul gratuit nu există?
Într-adevăr, actul donației este făcut înainte de toate pentru sine, chiar dacă
psihanaliza adaugă o nuanță. "Există o gradație în a da, care merge de la
cel mai interesat /dar/ la cel mai altruist. Se poate dărui pentru a primi ori
pentru a-l poseda pe celălalt, până la alteritatea gratuită. Dar chiar și dezinteresat,
donația aduce o satisfacție, în maniera artistului care își dăruiește arta
publicului", explică Françoise Palmaro, o psihanalistă din Geneva. Fără îndoială că, din acest motiv, anul
2005, când s-a înregistrat devastatorul val tsunami din Asia de Sud-Est, a
doborât toate recordurile în materie de donații: volumul a atins 1 340 de
milioane de franci elvețieni față de o medie de 800 de milioane, în anii
anteriori... Cum să o spunem fără cinism?
Nefericirea altora face, într-adevăr, fericirea unora. "Elvețienii sunt
niște buni donatori", șoptește Pierre-Alain Praz. Care constată o anume
stabilitate în sumele primite la Caritas. Așadar, nu vă veți mai îndoi niciodată:
nu există rău în a-ți face bine, conchide publicația online editată la Lausanne.
(Rompres)