 Activitatea de transplant de organe din România ar putea crește semnificativ, astfel încât să se reducă discrepanța dintre numărul pacienților aflați pe listele de așteptare și cei care ajung să facă un transplant, dacă în fiecare spital județean ar exista un coordonator de transplant. Este concluzia participanților la Danubian Transplant Symposium, ediția a 8-a, care a reunit la Viena peste 120 de specialiști români și europeni care activează în acest domeniu.
Evenimentul a fost organizat de Institutul Clinic de Urologie si transplant Renal Cluj-Napoca, Romtransplant, Agenția Națională de Transplant, Centrul de Medicină Internă și Nefrologie din cadrul Institutului Clinic Fundeni și Tarus Media.
Practic, ar fi vorba de implementarea în practică a Ordonanței 723/ 2006 privind obligativitatea desemnării medicilor responsabili cu identificarea și declararea potențialilor donatori.
“Există acum numai câteva secții ATI profund implicate în activitatea de transplant – Oradea, Timișoara, București – din nefericire sunt foarte multe centre județene care nu sunt implicate. Ar exista bani ca spitalele să se implice, însă trebuie creată o cultură a donatorului în fiecare secție de ATI”, a spus dr. Victor Zota, Agenția Națională de Transplant. Acesta a prezentat un Plan de redresare a activității de transplant în România, care propune impunerea existenței coordonatorilor de transplant în fiecare spital județean, crearea unei culturi a donatorului în spitale, inclusiv prin întâlniri lunare ale echipelor de specialiști implicați, decontarea la timp a cheltuielilor făcute de spitale pentru donatori.
“Dacă fiecare spital ar declara 10 donatori pe an ar însemna 400 de donatori, ceea ce ar scoate România de pe ultimele poziții în clasamentele europene în ceea ce privește amploarea activității de transplant”, a punctat Zota. În 2011 în România au fost aproximativ 80 de donatori cadavru, cei mai mulți provenind din centrele din Oradea, Timișoara, București, Târgu Mureș, dar acest număr este de departe insuficient comparativ cu numărul persoanelor care se află pe listele de așteptare.
Prof. Irinel Popescu, autorul primului transplant hepatic din România și creatorul programului național de transplant, a prezentat experiența de la Fundeni, care însumează 320 de operații de transplant hepatic la 304 pacienți, din anul 2000, când a avut loc prima operație de transplant hepatic cu supraviețuirea pacientului. “Este necesară o mai mare implicare a Ministerului Sănătății pentru dezvoltarea activității de transplant. Lista de așteptare pentru transplantul de ficat cuprinde 350 de pacienți, rata mortalității fiind de 45%”, a punctat prof. Irinel Popescu.
Prof. Mihai Lucan, șeful Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal Cluj-Napoca, a prezentat eforturile care se fac la Cluj pentru ca fiecare donator să prelungească viața unui pacient care are nevoie de transplant, inclusiv prin folosirea organelor de la donatori marginali. “Rata de transplant de la donator cadavru la Cluj a fost de 91%, rată care este mai bună decât cea din Europa. Ca să creștem rata de donare trebuie să creștem rata de la donator-cadavru, de la donator în viață, să folosim donatori marginali, cu incompatibilități anatomice și imunologice”, a punctat prof. Lucan. El a precizat că modelul croat, despre care se vorbește în ultimul timp în Europa, are anumite limite, în condițiile în care 40% din organele care provin din Croația ajung la pacienți din afara acestei țări.
Guido Persijn (Olanda), inițiator al Eurotransplant și susținător tradițional al activității de transplant din România, a prezentat statisticile organizației, în care România figurează pe ultimele poziții din Europa din punctul de vedere al ratei de donare. Organizația Eurotransplant include o populație de 124 de milioane de locuitori, și este activă în Austria, Belgia, Croația, Germania, Olanda, Luxemburg, Slovenia).
Acest articol a fost citit de 299 ori.
|
