|
Copiii hiperactivi suferă probabil de tulburări genetice |
|
|
|
01 Octombrie 2010 |
 Un studiu sponsorizat printre altele de organizația Wellcome Trust a identificat pentru prima oară modificări de natură genetică la copii diagnosticați cu sindromul ADHD (tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție), ceea ce înseamnă că părinții unor astfel de copii nu mai pot fi ei înșiși învinovățiți pentru educația pe care au dat-o copiilor. Marcării ADN specifici, descoperiți de cercetători, se situează în aceeași arie cerebrală ca și variantele genetice
asociate cu autismul și schizofrenia. Acest lucru înseamnă, potrivit autorilor articolului, publicat în revista Lancet, că ADHD poate fi mai degrabă clasificat drept tulburare de dezvoltare neurologică decât problemă de comportament. 'De prea multe ori, oamenii pun ADHD pe seama unei proaste educații sau a unei diete slabe. Ca și clinician, pentru mine a fost clar faptul că nu acesta este motivul. Acum putem spune cu siguranță că ADHD este o boală genetică, creierele copiilor care suferă de această tulburare dezvoltându-se diferit de cele ale altor copii', declara unul din autorii studiului, profesorul Anita Thapar, de la MRC Centre in Neuropsychiatric Genetics and Genomics, de pe lângă universitatea din Cardiff.
Unul din 50 de copii suferă de ADHD iar în ciuda faptului că se credea că ei urmează să treacă de această fază, mulți dintre ei continuă să aibă probleme și în timpul vieții de adult. Cercetările din trecut au demonstrat că ADHD este mai probabil să apară la un copil care are unul din părinți afectat de această tulburare iar dacă un frate geamăn suferă de ADHD, celălalt geamăn are 75 la sută șanse să sufere și el de aceeași tulburare
. Studiul actual a descoperit prima dovadă directă prin analizarea eșantioanelor de ADN de la 366 de copii afectați de ADHD, cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani și de la 1.047 de copii fără acest sindrom. Ei au descoperit, în cazul copiilor cu ADHD, o probabilitate mai mare ca aceștia să aibă anumite mici segmente de ADN duplicate sau lipsă, comparativ cu alți copii. Deși descoperirea se limitează la 16 la sută din subiecții cu ADHD, cercetătorii afirmă că este foarte posibil ca restul să aibă alte variante genetice care nu au fost încă identificate. Cercetătorii au arătat că nu au descoperit o genă care singură să fie responsabilă pentru această tulburare, condițiile de mediu fiind și ele parte a tabloului, deși nu se știe actualmente care sunt acelea. ADHD este un sindrom complex, cu multe cauze diverse, afirma un alt autor, doctorița Kate Langley.
Descoperirile făcute nu vor fi folosite în diagnosticarea ADHD însă vor avea ca rezultat noi tratamente. Medicamentele stimulente folosite în mod obișnuit pentru a controla simptomele există de prin 1950. Grupurile de sprijin pentru ADHD au salutat descoperirile care, în opinia lor vor face mai ușoară viața familiilor, sperând că acestea vor fi o ușurare bine venită pentru multe familii care se confruntă zilnic cu critici și ridiculizări atunci când încearcă să explice comportamentul copiilor lor.
Acest articol a fost citit de 588 ori.
|