Mai mică decât un ţânţar - şi cu o
lungime de numai 2-3 milimetri - această insectă atacă în grup şi îşi imprimă
muşcătura pe tot corpul omului, lăsând urme vizibile şi dureroase de sânge. Cu
consecinţe chiar grave: anul trecut, în Catalonia, muştele negre au trimis la
spital nici mai mult nici mai puţin decât 2.000 de persoane. Flagelul care
ameninţă să se extindă anul acesta a survenit pentru prima dată în
1997, de-a lungul fluviului Ebru din Spania. ''Ceea ce numim muscă neagră este
în realitate un ansamblu de insecte similare. Sunt mai mici decât ţânţarii şi
nu înţeapă, ci muşcă - a explicat profesorul Raúl Escosa, cercetător la
Serviciul Agroambiental de pe Ebrul Inferior -. Dacă ţânţarul este un
neurochirurg care împunge cu un bisturiu, musca neagră este un măcelar, care
smulge pielea şi însângerează''.
ªtiu ceva despre acest flagel culegătorii de fructe din zona catalană Tarragona, care anul trecut au fost nevoiţi să îşi întrerupă munca din cauza atacului unor adevărate roiuri care sfâşiau carnea de pe picioare şi braţe. Pentru a suge cât mai mult sânge posibil, musca neagră secretă un anticoagulant, un anestezic şi un vasodilatator. Substanţe care pot provoca o puternică alergie şi agrava prejudiciul
Coşmarul vine la orice oră din zi şi din noapte şi este practic imposibil să scapi de ''recoltarea'' sanguină. Specialiştii sfătuiesc să se poarte haine deschise la culoare deoarece insectele sunt atrase de culorile închise. Din păcate, situaţia nu se ameliorează odată cu trecerea verii. Muştele negre supravieţuiesc şi iarna. ªi se reproduc de o manieră exponenţială: o femelă depozitează larve de şapte ori pe an.
De unde vin ele? ''Insectele cresc în apele de munte, în fluviile curate, nu în mlaştinile şi apele stătătoare ca ţânţarii - a precizat Javier Lucientes, profesor de patologie animală la Universitatea aragoneză din Saragoza. Larvele se prind de alge şi se alimentează cu materia organică a cursului fluvial''.
Ca o ironie a naturii, asanarea fluviilor catalane şi aragoneze, cu consecinţa înfiinţării a mii de kilometri pătraţi de câmpuri irigate, a agravat această problemă. Catalonia a lansat o campanie de dezinfectare prin fumigaţii şi răspândind bacterii care atacă larvele. Dar sub apă nu se poate ajunge: invazia minusculelor.
Vestea răspândirii în Spania a muştei negre nu îi surprinde pe specialişti. De ce? Deoarece şi răspândirea unor insecte de care nu s-a mai auzit niciodată vorbind este rezultatul mult incriminatei schimbări climatice, despre care se vorbeşte de acum la fiecare nivel. În 1999, a fost publicat un articol în ''Bulletin of Tropical Medicine and International Health'' intitulat: ''Global warming and leishmaniasis in Italy'', sub semnătura unui ilustru porfesor britanic, K.G.Kuhn, în care se analizează schimbarea arealului de răspândire a vectorului care transmite leishmanioza, /boală specifică ţărilor calde, provocată de leishmanie, n.red/, mai precis două specii de flebotomi - ţânţari - perniciosus şi perfiliewi. Dar leishmanioza există în Afganistan, unde este imposibil de diagnosticat deoarece afectează mai ales pielea femeilor, care se îmbracă cu burka şi nu se dezbracă în faţa medicilor. Astăzi ea nu mai există. Este o maladie care însă îi priveşte şi pe italieni deoarece ţânţarii numiţi flebotomi găsesc un climat ideal şi în peninsula italică. Flebotomii călătoresc şi se adaptează, muştele-tigru migrează din Orient în Europa, la fel şi muştele negre. Ele îi muşcă mai ales pe agricultori.
Problema schimbării climatice nu mai este un strigăt de alarmă inutil al unor ecologişti pesimişti sau al vreunui autor de scenarii catastrofiste. Ea stă şi în muşcătura unei insecte milimetrice.
/Rompres/
ªtiu ceva despre acest flagel culegătorii de fructe din zona catalană Tarragona, care anul trecut au fost nevoiţi să îşi întrerupă munca din cauza atacului unor adevărate roiuri care sfâşiau carnea de pe picioare şi braţe. Pentru a suge cât mai mult sânge posibil, musca neagră secretă un anticoagulant, un anestezic şi un vasodilatator. Substanţe care pot provoca o puternică alergie şi agrava prejudiciul
Coşmarul vine la orice oră din zi şi din noapte şi este practic imposibil să scapi de ''recoltarea'' sanguină. Specialiştii sfătuiesc să se poarte haine deschise la culoare deoarece insectele sunt atrase de culorile închise. Din păcate, situaţia nu se ameliorează odată cu trecerea verii. Muştele negre supravieţuiesc şi iarna. ªi se reproduc de o manieră exponenţială: o femelă depozitează larve de şapte ori pe an.
De unde vin ele? ''Insectele cresc în apele de munte, în fluviile curate, nu în mlaştinile şi apele stătătoare ca ţânţarii - a precizat Javier Lucientes, profesor de patologie animală la Universitatea aragoneză din Saragoza. Larvele se prind de alge şi se alimentează cu materia organică a cursului fluvial''.
Ca o ironie a naturii, asanarea fluviilor catalane şi aragoneze, cu consecinţa înfiinţării a mii de kilometri pătraţi de câmpuri irigate, a agravat această problemă. Catalonia a lansat o campanie de dezinfectare prin fumigaţii şi răspândind bacterii care atacă larvele. Dar sub apă nu se poate ajunge: invazia minusculelor.
Vestea răspândirii în Spania a muştei negre nu îi surprinde pe specialişti. De ce? Deoarece şi răspândirea unor insecte de care nu s-a mai auzit niciodată vorbind este rezultatul mult incriminatei schimbări climatice, despre care se vorbeşte de acum la fiecare nivel. În 1999, a fost publicat un articol în ''Bulletin of Tropical Medicine and International Health'' intitulat: ''Global warming and leishmaniasis in Italy'', sub semnătura unui ilustru porfesor britanic, K.G.Kuhn, în care se analizează schimbarea arealului de răspândire a vectorului care transmite leishmanioza, /boală specifică ţărilor calde, provocată de leishmanie, n.red/, mai precis două specii de flebotomi - ţânţari - perniciosus şi perfiliewi. Dar leishmanioza există în Afganistan, unde este imposibil de diagnosticat deoarece afectează mai ales pielea femeilor, care se îmbracă cu burka şi nu se dezbracă în faţa medicilor. Astăzi ea nu mai există. Este o maladie care însă îi priveşte şi pe italieni deoarece ţânţarii numiţi flebotomi găsesc un climat ideal şi în peninsula italică. Flebotomii călătoresc şi se adaptează, muştele-tigru migrează din Orient în Europa, la fel şi muştele negre. Ele îi muşcă mai ales pe agricultori.
Problema schimbării climatice nu mai este un strigăt de alarmă inutil al unor ecologişti pesimişti sau al vreunui autor de scenarii catastrofiste. Ea stă şi în muşcătura unei insecte milimetrice.
/Rompres/
