 Ophelia are doi ani iar părinții ei, doi medici
londonezi, pentru a corecta defectele trăsăturilor tipice celui afectat de
sindromul lui Down, au decis să o supună unei serii de intervenții de chirurgie
plastică, provocând o puternică dezbatere în Marea Britanie. ''Nu este just ca
Ophelia, și alți copii aflați în aceeași condiție, să fie judecați după
aparențe, și poate chiar înlăturați de la o
muncă pe care în schimb ar putea-o desfășura
foarte bine'', spune mama Opheliei. Dar dezbaterea se învârte mai cu seamă în
jurul următoarei întrebări: părinții Opheliei caută fericirea fetiței, sau pur
și simplu doresc să aibă o fetiță mai ''normală'', mai ''acceptabilă'' din
punct de vedere social? Unii susțin că disconfortul pe care va trebui să-l
suporte o fetiță de doi ani supusă operației s-ar putea concretiza într-o
violență.
Folosirea chirurgiei plastice este o
procedură care presupune multe suferințe, pe lângă faptul că este și costisitoare.
Pe marginea acestui caz, Marea Britanie este împărțită între cei care sunt
pentru și cei împotrivă. ''Este o chestiune de 'autostimă': dacă există ceva în
corpul tău cu care nu ești fericit, de ce să nu îl corectezi?'', declară
Chelsea Kirwan, mama fetiței, care adaugă: ''Tot ceea ce vreau este ca fetița
mea să fie fericită''. Dar dacă dezbaterea se referă la oportunitatea, sau nu,
a chirurgiei estetice este în sine ceva destul de vag, eventualitatea de a
supune unor operații dureroase o fetiță de doi ani numai fiindcă este
''diferită'' față de canoanele impuse de societate, este o problemă mai mult
decât neliniștitoare.
Operația, a afirmat Lawrence, tatăl Opheliei, el însuși chirurg,
constă în corectarea ''ochilor, a nasului prea lat, a buzelor prea subțiri, a
limbii care iese din gură, precum și a grosimii gâtului''. O opțiune greu de
făcut, dată fiind complexitatea intervenției, dar justificată - cel puțin în
cuvinte - de iubirea pe care părinții Lawrence
și Chelsea o
manifestă față de Ophelia
.
Dar oare este chiar așa? ''Numai gândul de a permite deschiderea feței
copilului tău în încercarea de a o face mai 'acceptabilă' de către societate
este îngrozitor'', condamnă Rosa Monckton, mama unei fetițe cu Down, soția unui
fost director la ziarul 'Sunday Telegraph' și - mai ales - bună prietenă a Lady
Di, prințesa de Galles, care a fost nașa micuței Domenica, azi în vârstă de 12
ani.
''Poate că acești părinți fac eforturi
să înfrunte șocul - fiindcă despre șoc este vorba - să descopere că fiul lor nu
va mai fi niciodată așa cum se așteptau''. O concepție absolut împărtășită de
Asociația britanică a celor cu sindromul lui Down, care merge ceva mai departe,
evidențiind faptul că durerea și disconfortul suferite de o fetiță de doi ani -
care încă nu este conștientă de propria condiție - s-ar putea configura de-a
dreptul ca o violență.
În schimb, părinții micuței Georgia Bussey, care la vârsta de 5 ani a trecut
prin chinurile bisturiului chirurgului, resping toate aceste observații și
critici. ''Trăim într-o societate care judecă persoanele după aparența lor, or
acestea sunt lucruri care nu se schimbă de la o zi la alta'', a spus Kim
Bussey, mama Georgiei. ''În felul acesta, Georgia trebuie să se adapteze la
societate mai degrabă decât invers: cei care ne critică vorbesc adesea fără să
aibă copii Down''. ''Eu nu încerc să-i ascund condiția, ci să o ajut să aibă o
viață normală. Știu cum sunt copiii, de pildă, și nu vreau să fie luată peste
picior la școală. Oare de ce nimeni nu se scandalizează dacă un copil normal
este supus unei operații de corectare a urechilor clăpăuge sau a altor
imperfecțiuni estetice? De ce trebuie să fie un copil diferit un copil Down?''
/Rompres/
Acest articol a fost citit de 1739 ori.
|
