|
Cauzele moleculare ale morții subite inexplicabile |
|
|
|
09 Februarie 2007 |
 Rezultatele unui studiu molecular care a evaluat
canalele ionice cardiace sugerează că peste o treime a deceselor subite
inexplicabile este cauzată de defecte genetice moștenite identificabile și
tratabile ale sistemului excitoconductor. Din 49 de persoane tinere care au
decedat subit și inexplicabil la vârsta medie de 14 ani, 17 (35%) au fost
purtătorii unui defect genetic
care a produs fie sindrom QT prelungit (LQTS)
fie tahicardie ventriculară polimorfă catecolaminergică (CPVT).
„Testele genetice postmortem ale
canalelor ionice cardiace ar trebui efectuate în cazul fiecărui deces subit
inexplicat de autopsie”, concluzionează medicii David J. Tester și Michael J.
Ackerman de la Mayo Clinic College of Medicine (Rochester, Minnesota) la
sfârșitul articolului publicat în data de 16 ianuarie în Journal of the American College of Cardiology.
„Când medicul legist nu poate să
evidențieze cauza morții subite, rămâne de efectuat o ‘autopsie moleculară’ a
decedatului și o examinare meticuloasă a membrilor de familie rămase în viață”,
a declarat pentru Reuters Health dr. Ackerman.
Într-adevăr, testele genetice efectuate
la membrii de familie ale decedaților au relevat mutații cardiace similare la
cel puțin 30 de rude, relatează cei doi cercetători, „ceea ce ar permite
inițierea unui tratament profilactic sau a altor măsuri preventive, de exemplu
evitarea medicației cu efecte nedorite asupra intervalului QT”.
De asemenea trebuie menționat că
aproape jumătate dintre decesele cauzate de aceste defecte genetice ar fi fost
prevenite dacă victimele sau rudele acestora ar fi recunoscut unele semne de
avertizare, a mai adăugat dr. Ackerman.
„Trebuie să acordăm atenție semnelor de
avertizare”, a continuat el. Cele mai importante aspecte sunt reprezentate de
sincopa în antecedente, în special în timpul unui exercițiu fizic. De asemenea
este important istoricul familial cu decese subite inexplicabile, în special
sub vârsta de 40 de ani.
J Am Coll Cardiol 2007;49:240-248.
Acest articol a fost citit de 1630 ori.
|