 Câteva kilograme în plus nu înseamnă că omul trebuie
să se considere bolnav. Noi studii atestă faptul că persoanele considerate -
din punct de vedere medical - ca fiind prea grase au o speranță mai mare de
viață. Greutatea ideală ar fi, poate, mai ridicată decât cea care reiese din
standardele medicale, scrie Francesca Sacco în articolul său inserat într-un
număr recent al cotidianului elvețian La
Liberté,
editat la Fribourg.
Iată o veste ce le va împăca pe
persoanele mai plinuțe cu greutatea lor corporală: dr. Katherine Flegel, unul
dintre cei mai mari specialiști americani în problemele obezității, a publicat,
anul trecut, în foarte serioasa revistă științifică Journal of the American
Medical Association (JAMA), un studiu potrivit căruia persoanele considerate
grase din punct de vedere medical, au un risc de mortalitate mai scăzut decât
celelalte, adică decât subiecții cu o greutate normală, decât cei slabi și,
respectiv, decât cei obezi.
Studiul
a stârnit o vie controversă în rândul comunității științifice. Asemeni dr.
Jeffrey Friedman, cercetător în cadrul Universității Rockefeller, din New York,
din ce în ce mai mulți specialiști consideră că epidemia de exces ponderal ce
ar face ravagii în țările industrializate este un fenomen supraevaluat, la fel
ca și consecințele ei asupra sănătății.
Decese premature
Astfel, Centrul de Control și
de Prevenire a Bolilor (CDC), din Atlanta, statul Georgia, SUA, a dat
publicității, în ianuarie 2005, o statistică ce evidențiază 400.000 de decese
anuale premature imputabile excesului ponderal în Statele Unite ale Americii.
Trei luni mai târziu, același centru recunoștea o "eroare de calcul"
și scădea cifra deceselor la 325 000.
Potrivit dr. Katherine Flegel, numărul de 400 000 ar fi fost obținut utilizând
date prea vechi, datând, uneori, din... 1948. Revoltate,
asociațiile de consumatori au cerut scuze. În aprilie 2005, dr. Flegel a
refăcut socotelile, bazându-se pe statistici recente, și a ajuns la un rezultat
mult mai mic: 110 000 de decese.
Peste norme
Separând în două categorii
distincte "câteva kilograme în plus" și "obezitate", ea a
obținut cifre și mai surprinzătoare, mergând în întâmpinarea tuturor
discursurilor alarmiste ce sunt, acum, la modă: grupa subiecților mai durdulii
afișează cu 86 094 de decese anuale mai puțin decât grupa oamenilor cu o
greutate normală.
În schimb, faptul de a fi slab
sau obez se asociază cu un număr de decese în plus /+ 33 746 și, respectiv, +
111 909/. Mai concret, greutatea corporală cea mai susceptibilă să îi asigure o
viață lungă unui individ de 1,70 metri ar fi cuprinsă între 73 și 85 de
kilograme. Ceea ce înseamnă cu 12-19 kilograme mai mult decât ceea ce
preconizează normele medicale...
Norvegienii, studiați
"Deși numeroase persoane
sunt convinse că excesul ponderal este corelat cu un risc sporit de
mortalitate, lucrul acesta nu este demonstrat de literatură" /de
specialitate/, afirmă dr. Flegel, care a trecut
în revistă zeci de articole științifice. Astfel, un studiu efectuat pe două
milioane de norvegieni a demonstrat că persoanele plinuțe au speranța de viață
cea mai ridicată, cei slabi stând cel mai prost la acest capitol, în urma
obezilor.
Potrivit lui Paul Campos,
profesor la Universitatea Colorado, legătura dintre excesul de greutate și
riscul de mortalitate este "slabă" și dispare chiar complet dacă sunt
luate în considerare și alte variabile, cum ar fi tabagismul, sedentaritatea și
consumul de alcool.
Mișcare mai degrabă decât
regim
S-ar părea că faptul de a fi
plinuț nu atrage un risc de mortalitate decât atunci când este însoțit de un
mod de viață sedentar. Paul Campos - care este autorul unei cărți ce a făcut
scandal în 2004, "The Obesity Myth" /Mitul obezității/ - apreciază că
autoritățile sanitare fac mai mult rău decât bine încurajând persoanele prea
rotunjoare să treacă la regim, căci rezultatul se limitează, adesea, la
producerea unui "efect yo-yo", adică fluctuații ale greutății.
În opinia sa, ar fi mult mai
util ca respectivele persoane să fie incitate să facă exerciții fizice. Unii
cercetători merg până la a spune că supraponderalitatea nu este asociată cu un
risc de mortalitate decât începând de la un indice al masei grase de 37, ceea
ce corespunde unei greutăți de circa 100 de kilograme pentru un individ cu
înălțimea de 1,70 metri.
Slăbirea prea rapidă, un plan
greșit
Cum poate fi explicată
insolenta speranță de viață a persoanelor cu forme rotunjoare? Efectul
protector al unei rezerve de grăsime în eventualitatea unei boli a fost luat în
calcul. Această ipoteză nu este, însă, pe deplin convingătoare: "Atunci
când slăbești în mod involuntar, nu pierzi în mod obligatoriu multă grăsime, ci
masă musculară. După o boală, poți fi denutrit, deși ești în continuare prea
gras", explică Régine Dumas, dieteticiană în cadrul Spitalului cantonal
din Fribourg.
Se pare mai degrabă că în
cauză este formula utilizată pentru calcularea indicelui masei corporale (IMC -
sau BMI, în limba engleză, de la "body mass index"). Într-adevăr,
potrivit acestui standard universal, o persoană - bărbat ori femeie - care are
înălțimea de 1,75 metri, poate ajunge la 55 de kilograme, continuând să fie
considerată ca având o greutate normală.
Unii specialiști apreciază, în
consecință, că datele sunt denaturate: un individ considerat gras ar fi, de
fapt, normal, iar un subiect "normal" ar putea fi deja prea slab.
Această explicație găsește un ecou deosebit de favorabil în rândul sociologilor,
care denunță de mulți ani absurditatea modei manechinelor foarte slabe și
influența ei nocivă asupra percepției imaginii corporale.
Revista Playboy a calculat că
greutatea feminină ideală a scăzut cu zece kilograme în perioada 1959-1989!
Cercetători danezi și finlandezi au făcut, însă, în iunie, o constatare și mai
interesantă: persoanele care pierd în greutate trăiesc mai puțin decât cele
care își păstrează kilogramele în plus. Riscul de moarte prematură este de două
ori mai ridicat, potrivit acestui studiu realizat în cadrul Copenhagen
University Hospital /Kommunehospitalet/ și dat publicității în revista
științifică Public Library of Science Medicine. Această vulnerabilitate sporită
s-ar putea explica prin faptul că, slăbind, corpul eliberează toxinele ce erau
stocate în grăsime. Ar trebui, așadar, ca oamenii să fie preveniți în privința
regimurilor ce permit o pierdere în greutate prea rapidă.
Numeroși medici sunt,
totuși, convinși că aceste descoperiri nu sunt suficient de bine argumentate și
că excesul ponderal reprezintă, într-adevăr, "epidemia secolului XXI"
descrisă de Organizația Mondială a Sănătății /OMS/. Dr. Alain Golay, un
specialist în problemele obezității, la Geneva, este categoric: "Nu, nu și
iar nu: cifrele nu au fost exagerate, există cu adevărat o explozie a
obezității, și sunt mai bine de 50 de ani de când a fost dovedită existența
unui risc de mortalitate progresiv cu excesul de greutate."
Unii experți din sectorul
medical preferă să se arate rezervați pe această temă, de teamă ca oamenii să
nu uite importanța respectării unei bune igiene alimentare. În orice caz, această problemă va continua să îi
dezbine pe experți, conchide ziarul editat în Țara Cantoanelor.(Rompres)
Acest articol a fost citit de 2778 ori.
|
