|
Cardiotoxicitatea asociată tratamentului persistă la supraviețuitorii bolii Hodgkin |
|
|
|
23 Martie 2007 |
 Prognosticul îmbunătățit al pacienților
diagnosticați cu limfom Hodgkin este pus sub semnul întrebării de sechelele
cardiace ale tratamentului, care persistă pe termen lung. Manifestările
multiple ale bolii cardiovasculare (BCV) apar de cinci ori mai frecvent la
aceste persoane decât la populația generală, chiar și după 25 de ani în urma
tratamentului, susține un articol publicat în
numărul din 1 martie al revistei Blood.
Riscul dezvoltării unei boli cardiace fatale
este bine documentat la pacienții cu boala Hodgkin, notează dr. Flora E. van
Leeuwen de la The Netherlands Cancer Institute din Amsterdam și colegii ei, dar
morbiditatea cardiacă a fost bine urmărită până în prezent.
De aceea, cercetătorii au evaluat
riscul cardiovascular pe termen lung într-o cohortă de 1474 de pacienți cu
boala Hodgkin, care au supraviețuit cel puțin 5 ani după stabilirea
diagnosticului și care au fost tratați între 1965 și 1995. Durata medie de
urmărire a fost 20,1 de ani în cazul
celor 1017 de pacienți care au fost încă în viață la sfârșitul studiului.
Conform rezultatelor, 84% din pacienți
au fost tratați cu radioterapie inclusiv la nivelul mediastinului și 29% dintre
ei au primit atât radio- cât și chimioterapie cu antracicline. Vârsta medie a
subiecților a fost 25,7 de ani la începutul studiului, iar 314 dintre ei au
fost diagnosticați la vârsta de 20 de ani sau mai mică.
Echipa condusă de dr. van Leeuwen a
descris 160 de cazuri de boli valvulare, 134 de angină pectorală, 102 de
infarct și 52 de insuficiență cardiacă congestivă. Rata de incidență
standardizată a fost 3,6 pentru infarct miocadic și 4,9 pentru insuficiența
cardiacă congestivă.
Boala cardiacă a fost diagnosticată
după un interval mediu de aproape 19 de ani în urma începerii tratamentului
bolii Hodgkin. Totuși, riscul infarctului miocardic a fost semnificativ mai
ridicat cu 9 ani mai repede. „Ratele de incidență standardizate ale tuturor
bolilor cardiovasculare combinate au rămas crescute cel puțin timp de 25 de
ani”, relatează autorii.
În rândul subiecților tratați înaitea
vârstei de 20 de ani, riscul anginei pectorale și al insuficienței cardiace
congestive a fost semnificativ mai mare decât la cei tratați la o vârstă mai
înaintată, ceea ce sugerează o „vulnerabilitate mai crescută a țesutului
cardiovascular imatur la efectul radiațiilor și al chimioterapiei”.
Dr. van Leeuwen și colegii speră că
rezultatele pe termen lung ale pacienților tratați pentru boala Hodgkin vor fi
mai bune în viitor, având în vedere că tot mai puțini beneficiază de radioterapie
și chiar dacă se recurge la această procedură, se aplică o protecție cel puțin
parțială a inimii.
În prezent, în special în cazul
supraviețuitorilor tineri ai limfomului Hodgkin aflați la un risc cardiovascular
crescut, medicii trebuie să aplice strategiile de reducere a riscului, cum ar
fi tratamentul hipertensiunii arteriale și al hipercolesterolemiei, precum și
recomandările referitoare la schimbarea stilului de viață, de exemplu
abandonarea fumatului”, au concluzionat cercetătorii.
Blood 2007;109:1878-1886.
Acest articol a fost citit de 1542 ori.
|