|
 În homeopatie există multe remedii mici, puțin folosite, dar extrem de utile atunci când sunt bine indicate. Dintre sărurile de calciu, numite în homeopatie Calcarea, sunt cel mai frecvent folosite sărurile de carbon, de fosfor și de fluor, numite Calcarea carbonica, phosporica și fluorica. Acestea au tablouri clinice bine definite, învățate de toți practicienii homeopați la cursurile de formare, dar pot fi indicate și în cadrul modurilor reacționale cronice, adică la
pacienți care au nevoie de o susținere a acțiunii altor remedii bine indicate.
În afara acestor remedii bine cunoscute, există zeci de alte săruri de calciu, Calcarea homeopate, la fel de utile când sunt bine indicate și mult prea puțin folosite în practica zilnică cotidiană.
Radicalul calciu, Calcarea, este cel care vine cu temele lui importante – siguranța căminului și nevoia de sprijin și protecție. Adică toate persoanele care au probleme cu calciul (hipo sau hiper) au probleme legate de siguranța interioară (se simt nesiguri în situațiile lor specifice de viață) și de protecție/sprijin (nu pot realiza nimic dacă nu este cineva/ceva care să-i sprijine).
Pe lângă acesta, poate fi un alt element care să aducă particularitățile lui sării respective folosite drept remediu homeopatic. De exemplu, în cazul Calcarea iodata, radicalul iod (halogen) vine cu starea de agitație, de neliniște, cu căldura intensă și tendința spre supurație.
Marea indicație clinică a remediului Calcarea iodata este patologia limfo-ganglionară, cu localizarea în special la cap și gât (dar nu numai), cu prinderea țesutului limfatic cu rol imunitar major al inelului lui Waldeyer, a mucoaselor rino-faringiene și a ganglionilor limfatici regionali. Trecerea de la Calcarea carbonica către Calcarea iodata se însoțește de transformarea limfatismului mai activ funcțional și de consistență moale (a ganglionilor) către indurare sau chiar supurații (caracteristice iodului).
De aceea, copilul care are nevoie de Calcarea iodata va fi un copil cu cap mare, transpirat (transpirații nocturne sau diurne la cel mai mic efort), cu erupții tip cruste la nivelul pielii capului (semne de Calcarea), cu amigdale hipertrofiate, mărite de volum până aproape se ating pe linia mediană, cu vegetații adenoide și mucoase hipersecretante (zona de trecere) și cu un corp slab, subțire, emaciat, în ciuda alimentației cantitativ cresute (semne de iodum).
Indicația terapeutică majoră a remediului este adenoidismul, cu vegetații adenoide mărite de volum, cu ganglioni limfatici cervicali și/sau occipitali duri, măriți de volum și cu hipersecreție a mucoselor tip gălbui-verziu, cu tendința spre supurație. Tratamentul acestei situații este în două etape:
tratament de drenaj pentru deblocarea situației și care dă posibilitatea de a acționa în continuare cu un remediu mai profund. Pentru aceastea se dă Calcarea iodata CH5 sau CH7, 3 granule de 1-2 ori pe zi, circa 1-2 luni.
tratamentul propriu zis – fie cu Calcarea carbonica CH30, o dată pe săptămână, dacă revine tabloul de Calcarea carb, fie cu Calcarea iodata CH30, 3 granule o dată pe săptămână, timp de luni de zile (funcție și de evoluția clinică a copilului).
Frecvent acest copii prezintă în paralel cu patologia respiratorie și o patologie cutanată – cu erupții maculopapuloase sau urticariene papuloase, tip Calcarea, dar și cu tendință supurativă, foliculite, abcese și dermatoze areolate (tip favus, tinea și alte dermatofitoze), care sugerează influența iodului. Prezența lor, asociată patologiei tip vegetații adenoide nu face decât să confirme remediul Calcarea iodata și să încărească prescripția lui.
Dr. Sorina Soescu
Acest articol a fost citit de 2050 ori.
|
