|
Bulgaria: Amnezia pacienților, în folosul medicilor |
|
|
|
22 Septembrie 2006 |
 A fost odată un om din Smolian, care poate mai trăiește, însă cine știe? Cam așa începe un articol publicat în cotidianul bulgar "Novinar" care încearcă să trateze cu ironie obiceiul medicilor de a cere "atenții” financiare din partea paciențilordar și neajunsurile create de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Așadar, cu siguranță când omul din Smolian exista, am fost nevoit să scriu despre el - își continuă confesiunea autorul articolului. Omul îi acuzase pe chirurgi că i-ar fi uitat o foarfecă în stomac după operație. Așa că s-a organizat o conferință de presă, pentru a da lămuriri despre obiectul pe care medicii i l-au lăsat ca amintire în burtă.
La începutul democrației, medicii - în afară de foarfece - uitau mănuși, tifoane, tampoane… Se pare că stimații medici numai diplomele nu și le ascundeau pe vremea aceea în stomacurile pacienților pe care îi operau. Și toate acestea se întâmplau nu din neglijență, ci pentru că pur și simplu dispuneau de aceste obiecte.
Atunci existau un număr nelimitat de foarfeci, tifonul nu costa nimic, mănușile chirurgicale - dacă nu erau cumva uitate în stomacul vreunui bolnav - puteau fi luate acasă de către medic, pentru ca soția lui să poată spăla vasele fără să-și strice finețea de mâini.
Numai că timpurile s-au schimbat! Casa de Asigurări a sosit cu ”tunete și fulgere”… și cu cât mai mult se amesteca aceasta în sistem, cu atât mai puțin se poate orienta bietul bolnav în labirinturile create de instituție... În prezent, continuă Novinar, faptul cel mai important pe care a reușit să-l impună Casa Națională a fost că acum nu se mai uită bisturiuri în pacienții operați, pentru simplul fapt că sunt pe... inventar.
În schimb, cei operați au început să sufere din ce în ce mai mult de amnezie. De exemplu, unul a uitat cinci sute de leva în cabinetul medicului chirurg, un altul a uitat pe masă o sticlă de whiskey și un kilogram de alune. Se pare că bolnavul a cam început să uite cam tot ce are prin spitale. Și asta pentru că ceva "nu e prea clar" din punct de vedere legal, iar medicul îi spune că s-ar putea face totuși ceva din punct de vedere clinic, dar numai dacă pacientul înțelege că, la rândul său, trebuie să aibă… grijă și el de medic. Iar bolnavul tocmai de aia e bolnav, pentru ca să înțeleagă. Așa că se pune în situația doctorului și începe o "uitare" prin cabinete, pentru că știe că, dacă îl lovește brusc amenezia și uită ceva la medic, doctorul va lua ceea ce el a "uitat" și atât pacientul, cât și medicul se vor simți mai bine.
Dacă nu te lovește amnezia la timp, e posibil ca medicul în timpul operației să-și spună așa: "Hm! De ce să nu-mi tai vreo doi, trei metri de mațe ca să am cu ce să-mi leg vrejurile de fasole și roșii?"…Pacientul doarme, așa că medicului nu o să îi ia prea mult timp ca să taie materialul de care are nevoie. Medicul își poate continua nestingherit pledoaria: "pot să-mi iau și niște pietre pentru zidărie, că doar am la dispoziție rinichi, fiere". Ziaristul mucalit concluzionează: "numai pompă pentru udat să nu-și își ia, pentru că astfel omul rămâne fără inimă". Dar poate că va trăi mai bine fără ea… Uitați-vă numai câți oameni fără inimă trec pe lângă noi, conchide ziaristul bulgar. (Rompres)
Acest articol a fost citit de 1438 ori.
|