Boala
varicoasă este o afecțiune generală, cronică, caracterizată printr-un proces
degenerativ al peretelui venos, pe care se grefează, în condiții date,
dilatații venoase permanente, deseori circumscrise și, neregulate, cu aspect sinuos
sau ampular, numite varice. Leziunile degenerative ale peretelui venos se pot
extinde la artere și limfatice, cele trei sectoare – venos, arterial și
limfatic – constituind o unitate funcțională.
Corelații
clinico-terapeutice privind tratamentul chirurgical al varicelor hidrostatice
ale membrelor inferioare în perioada 1.01.1993-31.12.2001 în cazuistica
Clinicii Chirurgicale nr.1 din Târgu-Mureș
Autori: C.Copotoiu1,
C.Molnar1, Sanda Copotoiu2, Oltean Zsuzsanna3
1 Clinica Chirurgie I, Universitatea
de Medicină și Farmacie Târgu Mureș
2 Clinica ATI I, Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu
Mureș
3 Clinia Medicală I,
Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș
Introducere :
Vene superficiale permanent dilatate,
cu aspect cilindric sau sacular, localizate preponderent la nivelul membrelor
inferioare, care au suferit în urma presiunii cronic înalte și a deformărilor
degenerative.

-În țările dezvoltate varicele
reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de internare pentru intervenție
chirurgicală.
-Lucrarea analizează obiectiv experiența Clinicii Chirurgicale nr. 1 din Tg. Mureș în
tratamentul chirurgical al varicelor hidrostatice ale membrelor inferioare,
dublată de achiziții recente culese din literatura de specialitate.
Material
și metodă :
Autorii au efectuat un studiu
retrospectiv pe o perioadă de 9 ani (01.01.1993-31.12.2001) la pacienții
internați și tratați chirurgical cu diagnosticul de varice hidrostatice ale
membrelor inferioare.
S-au
utilizat în elaborarea lucrării foile de observație și protocoalele operatorii
din perioada analizată.
Din totalul bolnavilor internați și
operați (500) – (Figura 1), 70% au fost femei și 30% bărbați – (Figura.2.)


În majoritatea cazurilor (67,6%) subiecții
proveneau din mediul urban, doar 32,4% din cel rural – (Figura 3.)

Repartiția pe
grupe de vârstă denotă preponderența vârstei adultului tânăr (36-45 ani) dar
afecțiunea a fost întâlnită și la vârste pe extreme – (Figura.4)



Privind consumul de
toxice am constatat rolul important al alcoolului, cafelei și tutunului în
cadrul factorilor favorizanți – (Fig.8).

Factorul genetic –
ereditar s-a regăsit la 183 pacienți (36,6%) – ( Figura 5). Diagnosticul
pacienților la internare arată preponderența stadiilor II și III – (Figura 9),
localizarea cea mai frecventă fiind pe teritoriul safenei interne (86,2%) –
(Figura 10), unilateral în aproape ¾ din cazuri (78,8%) și bilateral în rest
(21,2%) – (Figura.11).


 Acuzele cele mai frecvente au fost durerile la
nivelul membrelor afectate (65,6%), edemele și tulburările trofice tegumentare
în cazurile avansate (stadiul III și IV,
23,2%) – (Tabelul 1). În această ultimă categorie flebedemul, dermatita
pigmentară, celulita scleroasă, varicoflebita au fost complicațiile locale cele
mai incriminate –( Figura 12).



Afecțiunile
cardiovasculare, digestive, pulmonare și neurologice s-au regăsit în
antecedentele unui număr important de bolnavi – (Figura.14), unele dintre
acestea beneficiind de tratament chirurgical în antecedente – (Figura 15).


In general
anamneza bolnavilor arată un interval lung între debutul aparent al afecțiunii
și intervenția chirurgicală, în peste jumătate din cazuri fiind de 2-10 ani
(51,4%) – (Figura 16).

Intervențiile
chirurgicale cele mai utilizate au fost crosectomia cu safenectomie internă
prin stripping á la Babcock (91,8%) – (Figura 17) în variante multiple –
(Figura 18).


Medicația
postoperatorie a constat în antalgice, antibioterapie (stadiile III-IV)
asociată sau nu cu tratament antitrombotic – (Figura 19)

Perioada de
spitalizare a fost scurtă (Figura 20 )

Rezultate :
Analiza
obiectivă a statisticii obligă la o serie de observații și discuții. Deși
există numeroase statistici în literatură, un studiu comparativ al acestora
este practic eronat, lipsind un criteriu comun de grupare a rezultatelor. [2.5]
Preponderența sexului feminin (peste 2/3 din cazuri) se înscrie în datele
generale din bibliografie [2]; mediul urban a furnizat cei mai mulți pacienți
probabil motivele estetice, accesibilitatea și adresabilitatea la serviciile de
specialitate influențând semnificativ rezultatele statistice. De precizat este
faptul că pacienții provenind din mediul rural prezentau stadii mai avansate
ale afecțiunii, de multe ori neglijate.
Deși afecțiunea atinge toate grupele de vârstă, adultul tânăr este cel mai
frecvent “beneficiarul” tratamentului chirurgical. La vârstnici de obicei a
fost vorba de cazuri avansate (stadiul III și IV) în care complicațiile
inflamatorii, hemoragice sau ulcerative au determinat pacienții să se prezinte
în serviciul chirurgical.
Interesant este faptul că ortostatismul prelungit a fost regăsit (conform
datelor culese din foile de observație) doar la un număr redus de cazuri.
Considerăm această observație o “imperfecțiune” a întocmirii evidențelor
primare și nicidecum contrazicerea datelor din literatură [3]. Între
factorii etiopatogenici cert incriminați [2] am regăsit sarcina (în special
multiparitatea), consumul de toxice cu tropism vascular și bineînțeles
componenta ereditar genetică. [2.3,5]
Afecțiunea este bilaterală prin excelență, diferențele statistice între
diagnosticele la internare și cele la externare fiind de fapt cauzate de lipsa consemnării
acestora în foile de observație. [1,2,5] Preponderența pacienților în stadiile II și III certifică indicația
operatorie corectă, nelipsind însă și cazuri complicate cu tulburări cutanate
ulcerative, flebitice sau hemoragice. La acești pacienți în mod special s-a
regăsit anamnestic o durată lungă de la debutul aparent al afecțiunii și
instituirea tratamentului chirurgical.
Operația cea mai “curtată” în Clinica Chirurgicală nr.1 din Târgu-Mureș a fost
crosectomia cu safenectomie internă a la Babcock și extirparea pachetelor
varicoase gambiere sau crurale. Desigur tehnica operatorie a fost adaptată
fiecărui caz în parte, combinațiile între tehnica Linton, Terrier-Alglave sau
variante de striping etajat fiind dictate de fiecare situație în parte. Explorările
ecodopler introduse recent în cadrul explorărilor preoperatorii au întregit
diagnosticul clinic obținut în urma clasicelor probe clinice pentru varice. Din
păcate accesibilitatea de rutină la asemenea explorare nu este totdeauna
posibilă, dar de multe ori considerăm că nici nu este necesară. [4,6]
Perioada de spitalizare scurtă în majoritatea cazurilor cu urmărirea
postoperatorie în ambulatoriul de specialitate a fost îmbunătățită de întreg
colectivul. Riscurile complicațiilor anestezice sau chirurgicale obligă la
urmărirea pacienților spitalizați 2-4 zile. În întreaga statistică hematoamele,
seroamele și supurațiile de plagă, necrozele cutanatre au fost apanajul unor
cazuri complicate (stadii III și IV), tarelor associate (boli cardiovasculare, tromboembolism
în antecedente, obezitate morbidă, diabetici, pacienți greu mobilizabili). Deși
medicația postoperatorie anticoagulantă a fost regula, am înregistrat totuși un
deces la o pacientă cu două accidente tromboembolice în antecedente.
Complicațiile locale au fost rezolvate satisfăcător pentru pacienți, evaluarea
acestora fiind relativă.
Numărul mare al bolnavilor din extrateritoriu face ca urmărirea imediată
postoperatorie să fie greoaie. La pacienții dispensarizați echimozele,
sufuziunile și hematomul subcutanat în urma splenectomiei au fost întâlnite în
80% din cazuri, tratamentul conservator cu unguent heparinat aplicat local
asociat cu antiinflamatoare fiind încununat de success în 92% din pacienți. În
câteva cazuri (8%) evacuarea acestuia prin plaga sau plăgile operatorii au
constituit opțiunea terapeutică, urmată sau nu de suturi secundare respectiv
cicatrizări “per secundam”. Subiectiv acuzele inițiale ale pacienților
dispensarizați (aproximativ 40%) au dispărut aproape complet. Persistența acestora
la un număr mic de bolnavi se datorează unor indicații operatorii incorecte sau
intervențiilor incomplete.
Concluzii :
- Instituirea tratamentului înaintea apariției complicațiilor și suprimarea
completă a teritoriului venos superficial reprezintă cheia succesului în boala
varicoasă.
- Tratamentul chirurgical rămâne superior celui prin sclerozare.
- Colaborarea și cooperarea medic-bolnav în tratamentul chirurgical al
varicelor hidrostatice trebuie să fie onestă. De multe ori însă paleta largă a
chirurgilor și serviciilor chirurgicale precum și lipsa de consecvență a
pacienților îngreunează evaluarea statistică a rezultatelor postoperatorii.
- Stadiile II, III și IV sunt cele cu indicație chirurgicală absolută.
- Operația Babcock rămâne intervenția cea mai “completă” în cazurile bine
indicate.
- Complicațiile postoperatorii (anestezice și chirurgicale) obligă la urmărirea
atentă a pacienților imediat postoperator.
- Recidivele sau varicele restante necesită intervenții seriate pe care
pacienții de cele mai multe ori le refuză, sau optează pentru alte servicii
(situație întâlnită și în statistica noastră).
BIBLIOGRAFIE
Bergan, JJ, Yao JST- Venous disorder, Philadelphia,
WB Saunders, 2000, 2007-2009.
Burkitt HG, Quick CRG, Gatt D et al – Essential
Surgery, Problems, Diagnosis and Management, Edinburgh, London, Melbourn
and New York, 1990, 526-530.
Mark HB, Berkow R – MSD Orvosi Kezikonyv
es Terapia, Melania Kiado Kft.,2000, Budapest.
O’Donnel TF Jr – Surgical Treatment of
venous incompetent communicating veins, in:
Bergan JJ, Kistner RL (eds): Atlas of venous Surgery, Philadelphia,
WB Saunders, 1992.
Pop De Popa – Patologia sistemului cav
inferior, Editura Medicală, 1973, 149-203.
Stonebridge PA, Chalmers N, Beggs I et al – Reccurent
varicose veins : A varicographic analysis leading to a new practical
classification, Br J Surg, 1995, 82:60-62.
Acest articol a fost citit de 7341 ori.
|